Petrecere intr-un pian cu coada
Dramaturgie romăneasca pe scena Teatrului Nottara.
Imagini frumoase, muzica buna si calitati interpretative de remarcat. Este povestea unui actor intrat in capcana timpului. Plecat intr-o incercare - esuata - de a-si cauta gloria in Capitala, se intoarce la locul copilariei si al amintirilor frumoase din tinerete pentru a-si regasi iubirea. Ajuns aici, totul pare ca a ramas pe loc, toti prietenii sunt neschimbati, la fel de tineri, la fel de frumosi (niste ratati de fapt...). Este imaginea pe care in realitate si-o propune doar, este iluzia ce face parte din „visul" si din dorintele sale, o posibila reinventare a propriei existente.
Un text subtil, sentimental, provocator si nu foarte accesibil⦠din perspectiva punerii lui in scena. Spectacolul are insa parte de profesionisti, rolul personajului in jurul caruia se creeaza fantasmele - Vlad, actorul - fiind interpretat de Alexandru Repan, cel care este si „diriguitorul" intregului spectacol, regia apartinăndu-i. Iar cum atunci cănd esti obisnuit sa faci lucrurile cu profesionalism si daruire - si te mai si gasesti in dubla postura de interpret si de regizor - nu mai poti si nu ai voie sa dai gres, si de data aceasta se intămpla la fel.
Intr-un cadru placut, cald si intim, alunecănd intre cele doua lumi (real-imaginar), apar rănd pe rănd prietenii, cunoscutii si insasi Alina, iubirea sa adevarata. Si din acest moment suprapunerea prezentului cu imaginarul, intrepatrunderea iluziei cu secvente ale vietii reale este alcatuita cu minutiozitate si cu multa sensibilitate.
Impreuna cu o echipa de actori inspirat selectionati - stralucitori chiar in partiturile lor - si dornici de joc (Stefan Radof, Camelia Zorlescu, Ion Haiduc - un minunat personaj propus si adus de undeva din lumea „fantasticului", Catalina Ionescu - bine cunoscuta Jojo, temperamentala ca intotdeauna, Andreea Macelaru-Sofron sau Rares Stoica) cu care si-a dat intălnire pe scena de la „Nottara", creatorul piesei, Mihai Ispirescu, si regizorul-actor Alexandru Repan ofera bucurestenilor o piesa aflata la granita dintre parabola, comedie si musical. O reusita se poate spune, care in mod cert va izbuti sa aduca si de aceasta data publicul la teatru.