Se colectioneaza si se dau bani grei pe timbre vechi, monede vechi, vinuri sau tablouri vechi. Masinile de epoca fac senzatie oriunde si ating, uneori, preturi astronomice. In cazul motocicletelor vechi, paradoxul este ca pot fi gasite, cel mai des, cu preturi intre 5 si 15 milioane de lei, chiar daca unele au prins cativa ani buni de viata inainte de al Doilea Razboi Mondial. O pasiune rezervata celor cu suflete de motociclisti si cu sensibilitati de poeti.

Nonagenare si "fatuci" de 30 de ani
Toti motociclistii au un dinte impotriva masinilor (conserve) si impotriva soferilor (sardele). Unii s-au confruntat prea des cu soferi agresivi, care le-au pus viata in primejdie. Altii s-au trezit, pur si simplu, vanati si scosi de pe sosea de camionagii si "tiristi". Cert e ca viata de motociclist e mai dificila decat pare la prima vedere. Si despre unii bikeri se poate spune ca "n-au toti boii acasa", dar cei mai multi par sa fi trecut de varsta romantica a exceselor si sa fi inteles sloganul acela cu "viata are prioritate".
Printre motociclisti exista insa un grup "ultraconservator", format din iubitorii de modele vechi, oameni pentru care surubaraia si primul pocnet al tobei de esapament, obtinut dupa multe luni de munca, reprezinta niste surse de entuziasm si adrenalina mai presus de cele provocate de viteza si de echipamente de fite. Sunt raspanditi prin toata tara, dar cei mai multi sunt din Bucuresti, Ploiesti si Iasi. Zundapp, Simson (exista si Simpson, dar e alta poveste), BMW, DKW - motociclete fabricate intre 1928 si 1942, care inca bantuie drumurile romanesti, prin efortul unor pasionati. Nipru, cu sau fara atas, MZ-uri si Jawa de treizeci-patruzeci de ani, motoare rusesti care isi pastreaza inca vopseaua din cel de-al Doilea Razboi Mondial, pentru care este o aventura sa cauti un piston sau o supapa. Calare pe ele stau oameni care n-au nevoie de viteze de peste 50-60 de kilometri la ora, pentru ca lumea in care traiesc e prea frumoasa ca s-o strabati in goana.

De Streja-n lanul cu motoare
Vali Streja, la 38 de ani, are deja 20 de ani de experienta cu motocicletele de epoca. Primul "fier" a fost un Simson din 1960, mostenit de la bunicul sau. Avea motor in patru timpi si 125 de centimetri cubi. L-a vandut si a cumparat un BMW din 1956, de 750 de centimetri, modelul asemanator celui folosit in anii "50 de politia germana. A urmat o bijuterie adevarata, un Zundapp din 1936 cu atas, cum mai exista doar cateva in lume (era motocicleta oficiala a Wehrmacht-ului si multe au fost distruse in razboi). A urmat o alta piesa de colectie - un DKW din 1928, de numai 125 de centimetri, dar in stare perfecta. In schimbul ei, are astazi doua Nipru (1975 si 1977) cu atas si un VW Golf dintre primele modele.
"Noi, astia cu motoare vechi, suntem mai altfel, ne strangem tot timpul, ba pe la Mizil, ba la Ploiesti, ba la Brasov... Mereu facem cate ceva impreuna. In gasca nu prea au ce sa caute Ă«donatori de organeĂ». Pentru ca asta sunt cei cu motociclete de viteza: donatori de organe. In plus, motoarele alea arata ca niste papagali exotici, noi le spunem Ă«cutii de iaurtĂ». Colorate, pline de abtibilduri, tipatoare, fara pic de sobrietate... Nu sunt pe aceeasi frecventa cu noi. La ce-ti trebuie motor de sute de cai? Unde sa mergi si ce sa faci cu el? Am avut un prieten care si-a luat un R1 si l-a tavalit de cateva ori, desi era motociclist vechi. Cand s-a hotarat s-o vanda, a asteptat trei luni sa gaseasca un cumparator adevarat, ca se trezea la usa numai cu pusti de 18 ani, care mai avusesera cate un scuter sau o bicicleta. El tunase bine motorul, il dusese la 140 de cai, si nu putea sa-l dea unui sinucigas. Pana la urma, a gasit un tip care mai avusese motoare puternice, si l-a vandut, dar a durat trei luni...".
Streja nu rateaza nicio intalnire a motociclistilor, dar pentru el, ca si pentru prietenii lui, drumul are alta semnificatie: "Cu motocicletele noastre se ruleaza, nu se alearga. 50-60 la ora e suficient, vezi totul in jurul tau si ai timp sa te bucuri de lume. Pentru ca trebuie sa-ti faci timp pentru toata poezia asta din jur. La 180 pe ora, nu mai vezi decat ce manevre trebuie sa faci, nu stii pe unde, pe langa ce ai trecut. Si cu fierataniile astea mergi totusi bine, in sase ore esti la Brasov, cu tot cu pauzele de cafea de pe drum".

Mecanici si restauratori
Printre iubitorii de motociclete vechi sunt oameni care traiesc din descoperirea si restaurarea pieselor de muzeu. "Sunt doi frati care au un garaj in Giulesti, Ă«BalbaitiiĂ», le spunem, care au atarnate de tavan douazeci-treizeci de motoare de-astea. Sunt cei mai tari pe felia asta de motoare vechi. O vreme chiar au strans si au vandut in Vest motociclete restaurate, pentru un om de afaceri roman. Ei, un tip din Brasov, un tip din Ploiesti si unul din Iasi asta fac, cu asta se ocupa. Ma trezesc cu cate un telefon: Ă«Vali, hai ca am gasit in curtea unui taran din Teleorman un DKW!Ă». Sau, acum cateva zile, m-a chemat unul in Moldova. Gasise, tot asa, intr-o curte, un Simson", povesteste Streja. "Nu stiu cum le gasesc, dar sigur le cauta mult. Si mai e un tip in Brasov care aduce piese din Germania si Austria. Cand n-are el piese, trebuie sa le incropim noi. Se lucreaza mult pe schimburi - da-mi si mie o supapa de Nipru si-ti dau un piston de Zundapp. Improvi-zam, adaptam, schimbam, esenta este sa pastrezi cat mai multe piese originale pe motocicleta".
Insa marea placere a colectionarilor nu este neaparat calaritul motocicletelor, ci drumul pana acolo: "Cand esti posesorul unei motociclete vechi, e obligatoriu sa ai si ceva notiuni de mecanica. Nu-i nimic electronic, totul e clasic - trei fire si un motor. Iei cu un milion-doua o motocicleta rupta, abandonata de patruzeci de ani intr-o sura la tara, o cureti si o verifici, vezi de ce piese are nevoie, ce merge, ce mai poate fi folosit, dupa care, patru luni, un an sau doi, cauti piese, le construiesti, le comanzi... Incetul cu incetul, redevine motocicleta. Si nimic nu se compara cu fractiunea de secunda in care o faci prima data sa paraie. E ca si cum ai fi readus un prieten la viata, e de nedescris... Iar satisfactiile de mai tarziu, cand o scoti la drum, sunt incredibile. De exemplu, in ultimii doi ani, la petrecerile motociclistilor de la Snagov, a plouat de fiecare data, ambele zilele. Ei, la plecare ii vedeai pe baietii cu motoare de mii si mii de euro cum, zdrang!, se pravaleau pe-o parte si nu erau in stare sa urce panta de langa lac. Noi ii lasam sa se agite, plecam ultimii si, par-par-par-par, urcam fara nicio ezitare. Cu motocicletele astea, daca le-ai repus cum trebuie pe picioare, mergi oriunde, prin orice noroaie si hartoape, prin mlastini si bolovanisuri... Sunt altceva decat borcanele alea colorate si nervoase. Da, poate ca as vrea si eu un BMW Touring de-asta nou, aia chiar e motocicleta, dar parca mai mult m-ar bucura un Zundapp Saharian, cum are Cristi Pandele. Motocicletele alea au facut razboiul in Afrikakorps, sunt indestructibile".
5 milioane un Simson. 3 milioane o Jawa, 8 milioane un MZ, 8-10-12 milioane un Nipru pus la punct. Alte cateva milioane si multe luni pentru intretinere si reparatii. Un hobby ieftin, dar spectaculos si plin de poezie, istorie si pasiune. Un hobby aproape intelept.