Viena, vremuri de razboi si de prigonire a evreilor. Freud refuza sa plece si este martorul rapirii de catre Gestapo a propriei fiice. Batrân si disperat, el primeste vizita unui necunoscut, un vagabond, un nebun pe cât de straniu, pe atât de... provocator! Ce fel de provocare? Dumnezeu vrea sa stea de vorba cu el. Încearca sa raspunda unor dileme ale copilului Freud. Cine este de fapt musafirul? Raspunsul il va da, poate!, spectatorul dupa ce va fi vizionat piesa 〞Vizitatorul", text scris de Eric-Emmanuel Schmitt, tradus de Valentin Protopopescu si Costin Manoliu si montat la Teatrul C.I. Nottara de Claudiu Goga. Un text în care primeaza ideea, conceptele filosofice se îmbina cu dramatismul transpunerii lor pe hârtie, rezultatul fiind o formula de succes accesibila fiecarui privitor. Ce face regizorul cu un astfel de text? Un spectacol realist, care nu are nevoie de prea multa imaginatie, dar care iese foarte bine. Cu atât mai mult cu cât este sustinut în realizarea lui de actori stralucitori. Alexandru Repan, o voce bine-cunosuta, excelent interpret al unui Freud echilibrat, sobru, dar framântat si contrariat de aceasta neasteptata si tulburatoare întâlnire si de dialogul ce se naste, în realitate un dialog cu subconstientul, cu ateul din el, cu propria necredinta. Dar si nevoia de a exista acel cineva (sau ceva) care sa te ocroteasca, sa-ti alunge singuratatea si sa te ajute sa poti fi mai încrezator. O dilema bine stapânita si riguros executata cu trairi uneori ajunse la patetism. Si un Dumnezeu vagabond, batrân si foarte singur, dar cu multa responsabilitate. Mircea Andreescu într-un rol cu momente foarte bune (a primit premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de la Brasov), lasându-ti loc în acelasi timp si pentru formarea propriei imagini asupra divinitatii. Alaturi de ei, Crenguta Hariton, fiica lui Freud, infatuata si usor liniara în interpretare, si Rares Stoica, un adevarat ofiter nazist, rigid si intransigent încercând sa nu demaste evreul din el.
Eric-Emmanuel Schmitt aduce pe scena un Dumnezeu care-ti da libertate si care îti creeaza tentatia (poate chiar nevoia) de a crede - modalitate de a capata siguranta, de a scapa de singuratate si de a te simti protejat.
Daca va plac textele care pun probleme, dar ofera si libertatea rezolvarii lor, spectacolul teatrului de pe bulevard este una dintre cele mai bune alegeri.