Daca ar fi sa ne luam dupa standardele occidentale pe care tot le invocam, uzina Laminorul se afla in faliment. Dupa cele romanesti, societatea se afla in plin proces de re-re-privatizare, iar statul roman cere bani grei pe o afacere aproape desfiintata de tranzitie si "investitori strategici".
Daca ar fi sa ne luam dupa standardele occidentale pe care tot le invocam, uzina Laminorul se afla in faliment. Dupa cele romanesti, societatea se afla in plin proces de re-re-privatizare, iar statul roman cere bani grei pe o afacere aproape desfiintata de tranzitie si "investitori strategici".
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) a initiat recent o noua procedura de privatizare a companiei brailene Laminorul, cea de-a sasea, dupa ce niciunul dintre investitorii care s-au prezentat nu a indeplinit conditiile pentru a fi invitat la negocieri. Firma din Braila a fost cumparata in 2004, de grupul international Tenaris, la pachet cu Silcotub Zalau si Tubinox Bucuresti. De fapt, Tenaris a preluat societatea Tubman International, care detinea participatii majoritare la cele trei companii. Vestea proasta este ca, aproape imediat, Tenaris a transferat Laminorul, cu titlu gratuit, in proprietatea statului roman, mai precis a AVAS.
Se cauta investitori seriosi
Privatizarea se va face prin metoda negocierii pe baza de oferte finale, imbunatatite si irevocabile, si are ca obiect 68,8% din actiunile companiei brailene. La negociere vor putea participa numai ofertantii care nu au inrautatit situatia economico-financiara a unor societati comerciale privatizate anterior, ca urmare a neindeplinirii sau indeplinirii cu intarziere a obligatiilor asumate prin contractele de vanzare-cumparare de actiuni incheiate cu FPS, APAPS si/sau AVAS.
La ultimele incercari de privatizare, numai doi investitori s-au aratat interesati de Laminorul - DANSCAN STEEL A/S din Danemarca si Donau Commodities SRL Romania. Niciunul nu a fost pe placul AVAS.
Vanzare cu conditii?!
De ce nu se vinde de fapt societatea braileana? Laminorul are un capital social de aproape 30 de milioane RON si este unic producator al unor componente printre care lanturi cu bulb pentru industria navala, profile pentru masini electrice necesare mijloacelor auto si clesti pentru traverse metalice de cale ferata. Asadar, piata de desfacere ar fi, dar... cumparatorul societatii va trebui sa returneze Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului un ajutor de stat in valoare de 9,5 milioane RON (aproape trei milioane de euro), acordat in noiembrie 2004.
"Potentialii ofertanti sunt avertizati ca in contractul de vanzare-cumparare de actiuni va fi introdusa o clauza prin care cumparatorul se angajeaza, in mod ferm si irevocabil, sub sanctiunea desfiintarii contractului (pact comisoriu de gradul IV) ca, in calitate de actionar majoritar al Laminorul Braila, sa asigure plata de catre societate catre AVAS a ajutorului de stat acordat in conditiile precizate in decizia Consiliului Concurentei nr. 54/23.03.2005", se arata intr-un comunicat al AVAS.
Superafacere
Mai exista o problema, cea a pierderilor. Numai in primul semestru al anului trecut acestea au depasit 500.000 de euro, la o cifra de afaceri de 4,5 milioane de euro.
Ca sa concluzionam, potentialul investitor ar trebui sa cumpere o societate care-l va costa din start - ajutorul de stat plus pierderile - cel putin 3,5 milioane de euro. Cat ar trebui sa plateasca el statului roman pentru pachetul majoritar de actiuni ca sa faca o afacere profitabila, macar din punct de vedere contabil? Nu mai vorbim de capitalul de lucru si costurile legate de refacerea pietei de desfacere...
Doar amintirea
Orasul Braila avea, odata, un mare potential economic - existenta unei importante surse de forta de munca, costul redus al terenurilor pentru constructii, ca si posibilitatea de a importa materii prime pe apa, cu reducerea considerabila a cheltuielilor de transport. Aceste lucruri au facut posibila construirea aici, in perioada 1920-1930, a doua întreprinderi metalurgice. Astfel, in 1924 au luat fiinta Întreprinderile Metalurgice Dunarene Braila, care si-au început activitatea producând sârma trefilata, cuie si balamale.
Trei ani mai tarziu, începe prima dezvoltare a unitatii, prin realizarea unei sectii de lanturi si a uneia de suruburi si nituri. În 1931 a fost instalat un laminor capabil sa permita diversificarea gamei sortimentale, iar dupa 1948 a început achizitionarea de utilaje din ce în ce mai moderne care au permis diversificarea în continuare a productiei, ca si asimilarea unor produse cum sunt niplurile pentru radiatoare si plasa de sârma.
Intreprinderea Industria Sârmei a luat fiinta în anul 1929, ca societate anonima, ea având în programul de fabricatie profile laminate în bare si în colaci si sârma laminata în colaci. Din 1934, gama sortimentala a fost extinsa (profile rotunde, otel lat, cornier cu aripi egale si inegale), iar dupa 1948 întreprinderea si-a modernizat transportul taglelor de relaminare de la cuptoarele de încalzire la trenul continuu de laminare si transportul colacilor de sârma de la vârtelnite la platforma de racire.
În anul 1959, prin comasarea acestor doua uzine, ia fiinta întreprinderea Laminorul Braila, îmbunatatindu-se fluxurile tehnologice, modernizându-se sectiile de productie si dotându-se cu utilaje noi în vederea asimilarii de noi produse, pentru ca mai apoi întreprinderea sa cunoasca o dezvoltare continua. În 1967 ia fiinta noua sectie de lanturi comerciale (singura cu acest profil din tara), în 1969 laminorul nr. 2 de profile usoare si mijlocii a fost amenajat si modernizat pentru laminarea profilelor din oteluri aliate, în 1973 a fost dat în functiune un laminor de profile cu sectiuni speciale, respectiv laminorul nr. 3, realizat din utilaje disponibilizate, iar în 1974-1975 masinile de fabricat cuie au fost partial înlocuite cu masini noi, de mare productivitate.
În anul 1979 este pus în functiune laminorul de profile mijlocii nr. 4 (în al carui profil de fabricatie întâlnim otel rotund 50-75 mm, otel patrat 50-80 mm, otel cornier cu aripi egale, otel cornier cu aripi neegale, otel U 10-U 16 mm, otel I 12, I 14, I 16 mm, otel hexagonal 48, 52, 57 mm) si tragatoria de bare (profile rotunde, patrate, hexagonale si late, cu sectiuni echivalente profilului rotund). În 1986 a fost modernizat laminorul nr. 2 de profile usoare si milocii, marindu-se capacitatea de productie pentru profile din oteluri pentru rulmenti.
Declinul a inceput la inceputul anilor "90 si a continuat pana in prezent, societatea ajungand acum in pragul vanzarii la bucata. De altfel, la Laminorul Braila mai lucreaza doar 550 de oameni, de aproape zece ori mai putini ca inainte de 1990.
Brailenii au ramas doar cu camasa
Braila a fost multa vreme cunoscuta drept orasul excavatoarelor. La ora actuala, singura industrie care merge este cea a confectiilor. Daca orbul a nimerit Braila, economia de piata s-a ratacit undeva prin tranzitie. Orasul de la malul Dunarii a pierdut si celebra uzina Progresul, si Combinatul de celuloza si Combinatul de fibre sintetice, iar santierul naval abia mai... pluteste. Nu mai vorbim de Insula Mare a Brailei, care din "granarul tarii" a ajuns locul de refugiu al lumii interlope din Braila.
In oras, aproape 300 de societati au acum ca obiect de activitate confectiile, majoritatea productiei fiind realizata in sistem lohn. Braila se afla printre primele orase din tara la capitolul somaj, dar numai 30% femei, un procent exact invers comparativ cu alte orase sarace din Romania. Cu alte cuvinte, 70% din femeile din Braila se pricep la croitorie, iar barbatii din oras se plimba pe faleza sau se duc la pescuit...
Singura reusita a brailenilor in acest al treilea mileniu a fost aceea ca trei persoane din judet au castigat in decembrie 2004 un premiu de 98,1 miliarde lei si un apartament cu doua camere in centrul Bucurestiului.
