La anul 1460, în Valahia, Zogru intra în Pampu. Pare bizara aceasta propozitie, dar ea rezuma aparitia în spatiul nord-dunarean a lui Zogru, unul dintre cele mai interesante personaje ale literaturii contemporane, creatia Doinei Rusti din romanul omonim aparut la Polirom. Pampu nu prea conteaza, el e un simplu argat boieresc, desi remarcat de fiica boierului, un simplu vehicul pentru Zogru.
Zogru este un duh nemuritor, un fel de spiridus din ectoplasma, invizibil oamenilor, dar candriu, care locuieste si se deplaseaza prin intermediul unor muritori. El nu e atotputernic. De pilda, nu poate trece dincolo de hotarele Tarii Românesti. Dar poate locui în diferite corpuri, se poate întalni cu stafia lui Vlad Tepes si se poate îndragosti. Chiar, în secolul XIX, de sotia lui Voda, Zoe Moruzi. Pentru a o cuceri, patrunde în corpul poetului Ienachita Vacarescu. Si uite asa, el ajunge dincolo de anul 2000, mereu îndragostit, miscandu-se prin lumea scriitorilor si chiar intrand, ca fapt divers, în Ioan Grosan.
Destinul si faptele lui Zogru ar putea trece drept simple fantasmagorii daca nu ar exista autoarea lui, care tine în mana drumul sau prin vreme. Zogru este oglinda purtata cu abilitate de Doina Rusti de-a lungul drumului istoriei mari si mici, liantul unor povestiri pilduitoare si palpitante, scrise cu nerv si maiestrie. Zogru e un spirit aproape uman, iar cei din jurul sau sunt personaje puternice, interesante si vii. Ele de fapt, mai putin protagonistul, fac din "Zogru" unul dintre cele mai delectabile romane aparute la noi în ultimul timp, un timp care nu duce lipsa de romane interesante.
Dupa "Omuletul Rosu", aparut în 2005, Doina Rusti putea fi considerata o prozatoare de încredere, debutul sau matur fiind reusit. Acum, "Zogru" depaseste net cota primului roman. Cu Zogru prin lumea româneasca, singura la care simpaticul pricolici are acces, nu ne plictisim niciun moment. Autoarea are o imaginatie bogata, dar si un simt al realitatii dezvoltat încat, exceptandu-l pe Zogru, pe care tot n-am putea sa-l zarim, recunoastem si ne intereseaza toate personajele. Iar Zogru ne capteaza si el atentia si, aici e arta prozatoarei, devine în final credibil, firesc, simpatic.
Asa încat ne despartim cu greu de el la finalul unei carti ce nu se poate abandona înainte de ultima pagina. Ne ramane speranta ca foarte curand Doina Rusti va reveni cu un nou roman de aceeasi forta. "Zogru" ramane unul dintre cele mai valoroase si mai insolite romane din cate s-au publicat în ultimul deceniu. Primiti-l cum se cuvine si întrebati-va daca Zogru nu a intrat între timp în voi!