Pe data de 13 martie a.c. au intrat in vigoare noile modificari ale legii pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, prevazute in Legea nr. 36 din 1 martie 2006. Acest act normativ introduce sanctiuni extrem de dure aplicabile companiilor din sectorul financiar si cel al consultantei in cazul in care nu-si indeplinesc obligatia de a-si turna clientii atunci cand li se pare ca anumite afaceri ar fi suspecte.
Potrivit Legii privind combaterea spalarii banilor, salariatii unor persoane juridice din domeniul financiar (banci, institutii financiare, societati de asigurari, case de schimb etc.) sau din domeniul consultantei (avocati, notari, contabili, consultanti imobiliari etc.) au obligatia sa raporteze Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor operatiunile suspecte.
Conform art. 3 (1) din Legea 656/ 2002, de îndata ce salariatul unei persoane juridice are suspiciuni ca o operatiune ce urmeaza sa fie efectuata are ca scop spalarea banilor sau finantarea actelor de terorism va informa persoana din companie desemnata ca responsabila cu aplicarea Legii impotriva spalarii banilor, care va sesiza imediat Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor.
Daca pana acum pedeapsa pentru asemenea omisiuni era doar amenda, de acum incolo societatile din aceste domenii risca:
- suspendarea avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei activitati ori, dupa caz, suspendarea activitatii pe o durata de la o luna la sase luni;
- retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert exterior, pe o durata de la o luna la sase luni sau definitiv;
- blocarea contului bancar pe o durata de la zece zile la o luna;
- anularea avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei activitati;
- închiderea unitatii.

Mai catolici decat papa
Comparativ cu reglementarile din alte tari europene, aceste dispozitii sunt de-a dreptul exagerate. Avocatul Markus Piuk, managing partner la societatea austriaca de avocatura SCHOENHERR SI ASOCIATII, considera ca noile reglementari nu sunt in spiritul celei de-a treia Directive Europene impotriva spalarii banilor. Aceasta lasa la dispozitia statelor aprecierea sistemului de sanctiuni pentru omisiunile de raportare si nerespectarea celorlalte obligatii ale persoanelor juridice si fizice in scopul prevenirii combaterii spalarii banilor. Dar tot Directiva respectiva mai spune ca acestea trebuie sa fie proportionale cu gravitatea faptelor. "In Romania pot fi blocate conturile, se retrage licenta de functionare etc. - asta nu mai este proportional, ci exagerat si, este adevarat, contravine spiritului Directivei. In Austria, pentru o contraventie in acest domeniu se prevad doar amenzi pana la 20.000 de euro", spune Piuk.
In privinta celorlalte state europene, poate doar in Spania legea prevede sanctiuni foarte dure, de genul retragerii licentei in cazurile grave sau sanctiuni constand in procente din capitalul social, in functie de gravitatea omisiunii. In Italia, omisiunea de a raporta se sanctioneaza cu amenzi pana la 50% din valoarea tranzactiei neraportate, in Germania este vorba doar despre o amenda pana la 100.000 de euro. In Marea Britanie, omisiunea de a raporta se pedepseste cu inchisoare pana la cinci ani. La noi, pomelnicul de sanctiuni intrece sanctiunile cumulate din toata Europa.

Scenarii pesimiste ale aplicarii legii
La prima vedere, Legea nr. 656/ 2002 nu face altceva decât sa aplice la o situatie particulara regulile generale din materia sanctionarii contraventiilor. Insa, la o privire mai atenta, se observa ca aceste sanctiuni opereaza împotriva persoanelor juridice care "refuza" sa ofere anumite informatii Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor (ONPCSB) sau care nu-si îndeplinesc datoria de "câine de paza" al operatiunilor financiare.
Aceasta redactare pune într-o pozitie extrem de delicata întregul mediu de afaceri autohton, care brusc este învestit cu atributii de politie publica. Trebuie sa determine daca anumite transferuri de bani (despre care au date de multe ori incomplete) sunt "suspectate" a reprezenta spalare de bani sau finantare de acte de terorism.
Radu Rizoiu, partener la societatea de avocatura STOICA & Asociatii (foto), ne ofera in continuare un comentariu concludent in legatura cu impactul pe care noile reglementari il au in mediul de afaceri.
Din teama de a nu suporta consecintele extrem de severe ale legii, actorii din piata vor fi tentati sa raporteze ONPCSB toate tranzactiile despre care au cunostinta, ceea ce va conduce la un adevarat sistem de delatiune, care va da nastere unor grave perturbari ale circuitului comercial.
Revenind la modalitatea de reglementare a sanctiunilor contraventionale complementare, trebuie remarcat faptul ca, potrivit art. 5 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contraventiilor, "sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite", în timp ce alineatul (6) al aceluiasi text de lege spune ca "sanctiunile complementare se aplica în functie de natura si de gravitatea faptei".
Or, scopul acestor sanctiuni pare acela de a-l determina pe contravenient sa "coopereze" cu ONPCSB. Blocarea conturilor nu pare însa o masura eficienta, de vreme ce aceasta este eminamente temporara, conform legii. Or, daca societatea în cauza este cu adevarat de rea-credinta, va suporta blocarea conturilor timp de o luna, fara a-si îndeplini obligatiile de informare. Pe de alta parte, aceasta sanctiune este disproportionata, de vreme ce orice societate (dintre cele mentionate la art. 8 din lege) poate fi astfel sanctionata pentru simplul fapt ca nu a considerat ca o anumita operatiune despre care a luat cunostinta în mod tangential putea fi considerata suspecta.

Blocarea conturilor - fara control judecatoresc
Într-un scenariu pesimist, o societate de consultanta afla ca între clientul sau si un tert a intervenit un transfer de bani, fara a sti care este obiectul tranzactiei. Întrucât nu are date despre acel transfer (si acesta nu face obiectul raporturilor dintre consultant si client), societatea nu raporteaza nimic la ONPCSB. Ulterior, ONPCSB considera ca acea tranzactie era suspecta si blocheaza conturile consultantului pentru omisiunea de a fi informat în mod prompt ONPCSB.
Acest lucru este perfect posibil, de vreme ce sanctiunea contraventionala se aplica în mod direct de catre personalul specializat al ONPCSB, fara niciun control judecatoresc asupra aplicarii sanctiunii. Ne întrebam cine va suporta daunele cauzate societatii de consultanta de blocarea conturilor, în situatia în care aceasta va putea obtine în justitie anularea procesului-verbal de contraventie.

Activitatea firmei se poate suspenda pentru o contraventie
Tot principiul proportionalitatii sanctiunii ridica o problema de gravitate a faptelor sanctionate. Noul Cod Penal introduce o serie de sanctiuni penale complementare aplicabile persoanelor juridice. Între acestea, art. 82 face vorbire de "suspendarea activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice". De remarcat însa faptul ca aceasta sanctiune nu poate privi decât "interzicerea activitatii sau a aceleia dintre activitatile persoanei juridice în exercitarea careia a fost savârsita infractiunea". Or, în ipoteza prezentata, contraventia de a nu fi informat ONPCSB nu a derivat din activitatea de consultanta. Blocarea contului poate fi asimilata, din perspectiva efectelor economice, cu suspendarea activitatii persoanei juridice. Asadar, pentru o fapta mai putin grava (contraventie) se va aplica o sanctiune mai grava (suspendarea de fapt a activitatii, indiferent de legatura acesteia cu fapta sanctionata), ceea ce este contrar principiului ierarhiei si proportionalitatii sanctiunilor.

Nici o garantie impotriva unei decizii incorecte
Trebuie remarcat faptul ca aceasta blocare a conturilor are un scop pur sicanatoriu. Blocarea conturilor nu este decât o masura pregatitoare, anterioara retinerii unor sume de bani (de regula, cu titlu de despa-gubiri) din contul în cauza. Blocarea în sine nu este justificata decât de nevoia de a se asigura ca banii nu parasesc contul respectiv pâna la rezolvarea disputei. Mai mult, o astfel de blocare impune celui care o cere depunerea unei cautiuni pentru eventualele daune cauzate titularului contului. În reglementarea analizata, logica este complet rasturnata: contul este blocat numai în scopul suspendarii activitatii societatii, iar aceasta din urma nu detine nici o garantie în cazul unei decizii abuzive.

Neclaritati ce pot fi interpretate abuziv
Legea mentioneaza ca aceste sanctiuni sunt aplicabile numai persoanelor juridice. Nu precizeaza însa care sunt cazurile în care persoana juridica va fi considerata contravenient. De exemplu, art. 3 alin. (1) din lege se refera la fapta salariatului care nu raporteaza o tranzactie suspecta. Înseamna aceasta ca si angajatorul va fi tinut responsabil pentru fapta salariatului? Raspunsul pare a fi unul negativ, dar prevederile art. 14(11) si art. 16(1) din lege par a indica opinia contrara. Conform acestor texte, societatile comerciale au obligatia instruirii si supravegherii propriilor angajati în privinta cerintelor legii. De aceea se poate argumenta ca omisiunea salariatului a fost determinata de culpa societatii care nu si-a îndeplinit aceste obligatii de "training".
Din toate aceste dificultati de aplicare practica se desprinde ideea ca sanctiunile contraventionale complementare introduse de recenta modificare a Legii nr. 656/2002 pot reprezenta o frâna în calea dezvoltarii economice. Solutia ar putea fi data de supunerea aplicarii acestor masuri aprobarii instantei de judecata. Daca judecatorul va aprecia ca fapta este destul de grava încât sa justifice aplicarea acestor sanctiuni, posibilitatea de abuz va fi mult diminuata.