"Eu, personal, am dus o geanta de bani la sediul unui partid politic, pentru campania electorala"

Teodor Nicolaescu este considerat omul care i-a ridicat imperiul financiar lui Sorin Ovidiu Vântu, alaturi de Nicolae Popa si Ioana Maria Vlas. Acum este cercetat penal si dat in judecata chiar de fostul sau patron. Pretinde ca nu a pus nici un ban deoparte, iar averea sa consta intr-un apartament si o masina care a parcurs deja distanta de la Pamant la Luna. Cariera de economist a lui Teodor Nicolaescu a fost promitatoare inca de la inceput. Înainte de revolutie a fost cercetator la Institutul de Economie Mondiala, unde i-a avut ca sefi pe Mugur Isarescu si pe Eugen Dijmarescu. Dupa 1989 devine consilierul ministrului economiei pe probleme de comert exterior, iar din 1992 - director general la Agentia Nationala pentru Privatizare. Este unul dintre "parintii" cuponiadei, dar si al Bursei de Valori Bucuresti. Cariera sa administrativa se întrerupe în 1995, dupa ce îl cunoaste pe Sorin Ovidiu Vântu, si decide sa se mute cu arme si bagaje în sectorul privat. La acea vreme, este prezentat în presa ca unul dintre putinii români care aveau un salariu cu sase zeroruri. Dezastrul sau începe odata cu prabusirea FNI, care antreneaza Banca Româna de Scont, unde ocupa functia de director. În 2001, este arestat pentru o frauda de aproape 20 de milioane de dolari. Iese din arest dupa un an si sase luni, cu hipertensiune si un infarct la activ. La patru ani de la prabusirea BRS, nu regreta colaborarea cu faimosul domn SOV... Dintre cei trei "locotenenti" ai lui Vântu, Popa a fugit din tara, Ioana Maria Vlas este în puscarie, iar Nicolaescu îsi asteapta înca sentinta.

"Vântu ma considera un rau necesar"

Cum ati ajuns sa intrati în relatii de afaceri cu Sorin Ovidiu Vântu?
Prima data l-am întâlnit pe Sorin Ovidiu Vântu în vara lui 1994, printr-un fost coleg de la Agentia pentru Privatizare. Stiind ca sunt pasionat de Bursa, mi-a spus ca a cunoscut un om de afaceri foarte întreprinzator si cu o buna gândire strategica, intersat de problematica Bursei de Valori. La acel moment cautam un posibil afacerist care sa fie dispus sa investeasca într-o firma de brokeraj. Si asa a aparut legatura mea cu Sorin, care constituise deja Gelsor si facuse niste afaceri bune cu certificate de proprietate. Din vara lui 1994 am ramas într-o relatie amicala. În aprilie 1995 mi-a spus: "Dom"ne, nu se mai poate, uite, am facut firma, avem proiecte si am nevoie de oameni care sa o conduca efectiv". Cum eu îmi doream sa am sprijinul unei firme de brokeraj pentru a candida la un loc în Comitetul Bursei, mi-am dat demisia de la Agentia de Privatizare si m-am dus la Bursa Gelsor, pe postul de director general executiv. Presedinte al Consiliului de Administratie era Ioana Maria Vlas, care se lansase înainte cu Certinvest. Cu sprijinul Gelsor am obtinut locul pe care mi-l doream în Comitetul Bursei, am devenit si vicepresedinte al Comitetului. Pentru parintii mei a fost o mare dezamagire aceasta schimbare de cariera, eu, care tineam cursuri pe la universitati, eram invitat peste tot în lume, si m-am dus la un butic privat nou-înfiintat.

Ati fost mai degraba amic, partener de afaceri sau prieten cu SOV?
Eu am fost angajat în firmele lui, dar pot spune c-am fost si asociat deoarece aveam si participatii în unele dintre firme, o cota care facea parte din pachetul de instalare. De multe ori stateam serile împreuna la discutii, si nu numai despre strategiile de afaceri. Aveam o pasiune comuna - Delta si pescuitul, mai stateam vineri seara, cu diversi amici, la o canasta sau un poker... La un moment dat am crezut, din perspectiva mea, ca suntem chiar prieteni, dar el probabil ma considera tot timpul un rau necesar în firmele lui.

Ce v-a motivat: implicarea în economia reala sau salariul mare?
Sigur, banii sunt un factor. Salariul pe care mi l-a acordat era de 10 ori mai mult decât primeam de la stat. În 1995 a aparut un material în presa în care se spunea ca salariul meu are sase zerouri, si era adevarat, netul era ceva cam echivalentul a 2.000 de dolari, un salariu foarte mare fata de cât luam eu ca director general la minister. Nu era vorba de bani neaparat, însa confortul material îti permite sa lucrezi la ce vrei, nu mai aveam grija din ce platesc facturile mâine, ce dau de mâncare la copii... poti sa te ocupi de profesie, si asta m-a tentat.

"Eram adeptii unei politici social-liberale"

Era SOV un om bogat atunci?
Când l-am cunoscut eu, toata lumea spunea ca era un om bogat. Avea ceva avere, nu cine stie ce, cam ce câstiga din afaceri investea. Mi-au placut gândirea si strategia lui, sa facem o firma de brokeraj care sa creasca, sa se dezvolte într-un grup financiar, mi s-a parut ca are idei bune, împartaseam si niste filozofii politice relativ comune. Eram adeptii unei politici mai degraba social-liberale, cu grija fata de cei cu venituri mici. Eu sunt de parere ca o politica economica liberala este mai eficienta decât o politica de tip socialist european, în sensul ca statul si cei bogati trebuie sa faca ceva pentru cei cu venituri mici. În acest fel creste eficienta de ansamblu a societatii, care altfel poate sa evolueze în directia unor sisteme cum erau prin America Latina în anii "50-"60, polarizate puternic, cu fracturi sociale, care duc la tulburari si care ajung sa-i deranjeze si pe cei foarte bogati. Pe de alta parte, o societate care încearca sa distribuie venitul celor bogati în favoarea celor saraci nu face decât sa încurajeze mediocritatea si sa redistribuie saracia.

SOV pare a fi omul care v-a schimbat cursul vietii. Multi dintre cei care l-au cunoscut spun ca este extrem de inteligent, genial chiar.
Dupa parerea mea, cuvântul genial trebuie folosit cu prudenta. Nu cred ca se aplica la foarte multa lume. Sorin este un tip inteligent, un tip care a pornit de jos si a trebuit sa se lupte cu viata de mic, si-a croit drum singur, fara sa aiba nici o pila, nici o proptea, nici o mostenire de familie sau vreo matusa. Este un om care s-a luptat cu viata de la început, a luat viata în piept, si singurul lui atu a fost creierul, inteligenta, la care s-a adaugat ulterior experienta. (....) Unii zic ca este malefic, eu zic ca este un om obisnuit, care a luptat pentru interesele lui. În mare masura, mie mi-a schimbat viata, am trait clipe de satisfactie alaturi de el, dar si clipe de neplacere maxima, de suparare.
Istoria mea cu el a fost una destul de tumultuoasa. Am lucrat un an, dupa care am plecat, în urma unor dispute pe chestiuni asupra carora nu ne întelegeam. Eu sunt un tip orgolios, eram de parere ca asa cum nu încap doua sabii într-o singura teaca, nu încap doi manageri într-o companie. Or, eu eram managerul si el cobora din apartament si dadea dispozitii directe, spunând ca uneori eu sunt prea îngaduitor, prea moale, ca e vorba de banul lui si trebuie sa-si urmareasca interesul. Ne-am ciondanit, eu am plecat de la firma, aveam ceva banuti, iar el si-a continuat dezvoltarea Gelsor - SOV Invest. Doi ani am lucrat independent, aveam diverse consultante cu grupuri financiare straine, mentinându-mi si activitatile la BVB. Vreo trei luni nu am vorbit, dar ulterior am reluat legaturile. Ramaseseram într-o relatie amicala, si în vara anului 1998, dupa ce fuseseram împreuna în Delta, am trecut pe la el pe la birou, m-a întrebat cum o mai duc, eu i-am spus ca îmi merge prost si ca o serie de contracte mi-au picat. Si el mi-a zis: ce stai sa te vaicaresti ca o baba, vino înapoi la firma si hai sa lucram împreuna, ca facem un cuplu bun. Si asa m-am dus înapoi.

"Nu aveam ce sa fac"

Cum ati ajuns sa fiti acuzati de o frauda de aproape 20 de milioane de dolari?
Problema reala a BRS a fost ca, în perioada post-FNI, în vara-toamna lui 2000, firmele lui Sorin au fost sub o mare presiune si în mare dificultate, se acumulasera foarte multe datorii, si eu am acceptat de la BRS sa finanteze firmele lui, pâna când se reface. În schimb, el mi-a promis ca îmi sta la dispozitie cu întreg patrimoniul sau imobiliar si cu toti banii din BID, unde era actionar majoritar, promisiune pe care ulterior nu si-a tinut-o. Sigur, finantarea firmelor Gelsor si a lui Sorin au însemnat uneori niste operatiuni la limita legii. Eu le-am considerat legale, sunt semnate de mine, dar toti zic acum ca sunt ilegale. Eu spun ca au fost legale, la limita legii, pentru ca nu era vorba de o finantare directa, dar era clar ca beneficiarul era actionarul majoritar, ceea ce ar însemna daca nu o încalcare a literei legii, o încalcare a spiritului legii bancare.

De ce ati acceptat aceste operatiuni?
Nu aveam ce sa fac. O banca în care actionar majoritar erau Gelsor si SOV nu gasea nici un alt partener care sa investeasca, mai ales în perioada post-FNI. Singura posibila sursa de capital era reprezentata de Gelsor si SOV. Am mizat pe reabilitarea sa. Am încercat întâi în toamna lui 2000 sa negociez o vânzare de la Gelsor catre actionarii brasoveni, am negociat vreo luna, se ajunsese la pret, contractul era gata sa fie semnat si dintr-odata s-a razgândit Sorin, care mi-a zis: "Cred ca nu mai e nevoie sa vindem, se pare oricum ca o sa câstige PSD alegerile si în contextul asta nu o sa mai fiu asa de presat de actuala putere."

Sunteti la curent cu operatiunile derulate de SOV?
Desigur. Daca nu stiu chiar tot, cunosc aproape toate relatiile lui, pentru ca Sorin foarte rar tinea el banii în buzunar, el tinea doar bani ca sa plateasca un portar la un restaurant, sa lase un bacsis... nu se ocupa el de plati. Va dati seama ca, mai ales dupa plecarea lui Popa, în vara lui 2000, si pâna în 2001, eu sunt cel care, în mare masura, a facut inclusiv platile în numerar pentru Sorin. Când dai spaga, nu ceri chitanta.

Pentru care nu aveti nici un act...
Dupa cum bine stiti, sigur ca asta e o expresie care poate sa-mi faca rau, dar atunci când dai o spaga nici nu se cere, nici nu se da chitanta.

Au fost cazuri de astfel de situatii, de sponsorizari catre oameni politici?
Sigur ca da si, de cele mai multe ori, eu sunt cel care a carat banii, o data, chiar conform expresiei consacrate, cu sacosa. A fost un caz în care eu, personal, am dus o geanta de bani la sediul unui partid politic, pentru campania electorala.

Un partid care a câstigat alegerile în 2000?
Nu, care a pierdut.

O investitie proasta, înteleg...
Da, dar era înca la putere în 2000 si putea sa faca multe.

Cam cât duceati?
Am dus atunci echivalentul a 50.000 de dolari. Nu era mult, în termenii care se vehiculeaza în ziua de azi, dar, sigur, în termenii unui om obisnuit era o suma. Am mai dat echivalentul altor 50.000 de dolari prin transfer bancar. Toti banii erau cinstiti, erau pentru campania electorala, dar unii erau cu acte, altii fara acte. Sigur ca am avut si niste sponsorizari foarte vizibile, care au facut obiectul unor cercetari ale Curtii de Conturi, dar au fost contestate degeaba, pentru ca erau sponsorizari de la mine si Sorin, din conturile noastre personale, si ale altor câtiva prieteni.

"Fugeau dupa mine cu catusele zanganind"

Cum se proceda, se dadeau sponsorizari la toate partidele?
Nu, Sorin niciodata nu a fost de parere ca trebuie sa sponsorizeze toate partidele. Când a fost presat foarte tare, a mai trimis bani pe ici, pe colo, când nu a fost presat nu prea a dat la nimeni. El era de principiul ca nu are rost, banii dati la politicieni sunt bani aruncati pentru ca oricum politicienii nu-si tin promisiunile. El a dat bani doar unora pe care îi cunostea, cu titlu personal, si în rest a dat, când a fost presat, celor care erau la putere. Dupa cum spunea el, "fugeau dupa mine cu catusele zanganind, trebuia sa le dau".

De ce fugeau dupa el, ca sa-l aresteze sau ca sa cotizeze?
Ca sa-l prinda, sa-l faca sa dea bani, probabil ca sa dea bani. Eu tineam o evidenta a acestor sume, uite, asta era descarcarea mea catre el (arata o foaie format A4, scrisa de mâna), dar acestea nu sunt documente care sa poata fi folosite de cineva. E scrisa de mine si putea fi scrisa oricând.

"BNR a avut un meci continuu cu BRS"

De unde apare gaura aceasta de aproape 20 de milioane de dolari, pentru care sunteti cercetat în prezent?
Sigur ca am facut uneori plati poate exagerate catre grupul Gelsor si catre Sorin, poate ca am ridicari de numerar nejustificate... uneori aveam nevoie sa-i dau lui Sorin, nu stiam ce are în cont, creditam contul meu, îi ridicam si îi dadeam, urmând sa reglez eu ulterior cu el. De asta o sa raspund eu, dar suma nu poate fi la nivelul anuntat de ei, ci mult mai putin, poate la echivalentul a doua milioane de dolari. Nu stiu exact care e suma pentru care nu am descarcare, dar o sa o stabilesc. Problema este ca BRS a avut, si aici e o istorie lunga si complicata, un meci continuu cu BNR, care a vrut sa ne închida din ziua unu în care am fost eu presedinte. Viceguvernatorul Bogza era pornit pe grupul Gelsor fiindca ziarul "Curentul", care apartinea grupului, îl atacase. Viceguvernatorul, care era îmbracat cu camasa cruciatilor si credea ca face curatenie în sistemul bancar, considera BRS-BID-Gelsor axa raului, si sigur ca încercau sa-mi puna bete în roate prin toate mijloacele.
În 2001 am avut aproape 15 controale tematice, patru luni de supraveghere speciala si un control de fond. Cum sa lucrezi în conditiile astea? Am avut sanctiuni în cascada, fara sa fie motive. Totul a culminat cu momentul decembrie 2001. Îmi facuse BID o încurcatura, îmi bagase un bilet la ordin pe care eu îl trecusem pe plati de mare valoare catre ei, era un transfer tot în familie, între firmele din grup, si le-am spus la BNR ca e o treaba interna, nu blochez în nici un fel sistemul. BNR mi-a trimis un fax vineri, la ora 15.30, prin care îmi cereau sa-mi majorez pâna luni, la ora 10 dimineata, plafonul de garantare de la compensarea interbancara cu aproximativ 21 de miliarde, stiind ca eu stau rau cu lichiditatile. Eu am reusit, dar cu toate acestea luni s-a reunit la BNR comitetul de supraveghere si a comunicat excluderea mea de la compensarea interbancara, desi eu m-am conformat si nu am avut nici un default pe plata. Sigur ca, în lumea bancara, când s-a auzit ca BRS a fost scos de la compensare si pus în regim de decontare speciala, s-a terminat.

Credeti ca este vorba despre o încercare de a se arunca totul în spinarea dv.?
Evident ca este vorba si de asa ceva, dar o responsabilitate am si eu. Atunci când s-a produs un scandal imens, când o banca a fost pusa în administrare speciala si ulterior în faliment, seful direct al bancii si un actionar semnificativ nu poate sa spuna ca nu are nici o responsabilitate. Am o responsabilitate fata de ceea ce s-a petrecut în BRS si vom vedea cât este masura ei. Nu pot sa spun ca eu am fost porumbelul pacii, nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase. Port responsabilitatea modului în care s-au înregistrat operatiunile în evidenta bancii, pentru faptul ca nu s-au tinut în buna ordine registrele comerciantilor si pentru ca s-a produs aceasta megaîncurcatura în acte, în care nu mai stie nimeni ce a fost si ce s-a întâmplat. Este raspunderea mea si mi-o asum, dar nu pot sa-mi asum raspunderea pentru ce nu am facut.
Pe de alta parte, daca eu luam 20 de milioane de dolari, sau macar 2 milioane, ma mai duceam eu pe propriile picioare la IGP, atunci când urla presa ca sunt Tano - bancherul Mafiei? Eram si eu, probabil, undeva în lume, cum este Nicolae Viorel Popa, pentru ca puteam sa traiesc linistit din banii respectivi. Am avut toti banii lui Sorin pe mâna, toata banca pe mâna, si pâna în decembrie 2001 nu m-ar fi oprit nimeni sa plec.

Sunteti un om bogat?
Nu o sa spun ca sunt absolut sarac, ca-l mânii pe Dumnezeu. Nu sunt un om bogat, sunt un om care are toate bunurile sub sechestru, bunurile mele însemnând un apartament cu trei camere proprietate comuna cu sotia, în Balta Alba, cumparat în 1992, de la stat, si un BMW 525 din 1993, cu 262.000 de kilometri la bord. Toata averea mea era în firma, a fost prinsa si facuta tandari de falimentul BRS. Nu am nici vila, nici piscina. La ora actuala traiesc din ce pot sa câstig, fac o consultanta, fac o speculatie pe Bursa, pentru ca la asta ma pricep... Anul trecut am obtinut o rentabilitate neta de 70%.

Nu vi se pare ca ati fost într-un fel pacalit?
Am un mare proces penal, am o imagine proasta, mi-am distrus sanatatea, dar daca nu am stiut sa-mi protejez interesele este în primul rând vina mea si abia dupa aia vina altora. Daca am fost pacalit înseamna ca am fost fraier, nu am stiut sa-mi iau masuri de protectie. Mie mi-a placut întotdeauna sa am încredere în oameni, si eu înteleg prietenia, camaraderia, tovarasia în afaceri pâna la capat. Eu am considerat ca sunt prieten, partener cu Sorin si am mers cu el si pentru el pâna la capat. El a considerat altfel.

"M-au pus sa-l inregistrez"

Ati mai vorbit cu el dupa arestare?
Am mai discutat cu el de trei ori, dar dupa ce am fost eliberat. Eu am fost arestat în decembrie 2001 si tinut în arest pâna pe 1 iulie 2003. Pe 13 iunie 2003, Tribunalul Bucuresti mi-a prelungit mandatul de arestare pe motiv ca lasarea mea în libertate ar fi pericol pentru ordinea publica, iar eu în acea zi ma aflam în Spitalul de Urgenta Floreasca, unde mi se facea o montare de stent pe o artera coronara. În timp ce eram închis nu am discutat deloc cu SOV, dar am primit mesaje prin interpusi de la el ca, daca sunt cuminte si acuz pe altcineva, ma ajuta sa ies din arest.
Prima întâlnire cu Sorin am avut-o la trei zile dupa eliberare, la cererea mea. Imediat dupa eliberare l-am cautat la telefon. La prima întâlnire mi-a zis ca l-am tradat. Eu i-am spus: "Nu cred ca te-am tradat cu nimic, dimpotriva, am stat un an si sase luni în arest fara sa pomenesc nimic de tine si de afacerile tale, pe care eu le gestionam. Problema ta e sa nu ma întrebe nimeni pentru ca eu nu vorbesc neîntrebat". Nu am pomenit nimic, dar nici nu am fost întrebat, nimeni nu a fost curios...

V-a facut vreo oferta sa va ajute?
Mi-a facut atunci o oferta sa ma ajute, mi-a spus ca îmi ofera un ajutor financiar de 1.000 de dolari pe luna, dar conditionat de un anumit comportament al meu. Asta m-a iritat, sa primesc o pomana de la el, si aia conditionata, dupa ce i-am construit un imperiu în câtiva ani, si l-am si salvat de prabusirea imperiului, mi s-a parut de prost gust, ridicol. I-am zis: "Ar fi neplacut sa ma enervez foarte tare, aici, la tine, pentru amândoi. Daca eu as face un infarct probabil ca pentru mine ar fi sfârsitul, iar pe tine nu te-ar crede nimeni ca am murit de infarct". A început sa râda. El avea totul de aparat: bani, avere, de ce ar fi recunoscut el ca îmi e dator...
Mi s-a parut penibil sa mi se ofere o pomana si aceea conditionata, si, ma rog, ne-am despartit in niste termeni, cum sa spun, nici amicali, nici dusmanosi. Pe urma am mai avut o a doua intalnire, la initiativa lui, prin septembrie 2003, întalnire in care mi-a spus: "Hai sa consideram ca si eu am gresit, si tu ai gresit". A doua intalnire a fost mai amicala decat prima.
Prin octombrie 2003 m-a sunat el si mi-a zis ca a sesizat o atitudine aparent mai dusmanoasa din partea mea fata de el, ca am dat niste declaratii impotriva lui si m-a întrebat daca nu trec pe la el sa discutam. Eu, sigur, avand calitatea de martor in acel dosar, am informat-o pe procuroarea care se ocupa de dosar. Cei de la Parchet si de la politie m-au intrebat daca n-as fi dispus sa iau cu mine tehnica de inregistrare. Eu le-am spus ca nu am nimic impotriva deoarece voiam sa-mi demonstrez buna credinta, dar le-am spus ca ar fi bine ca tehnica respectiva sa nu provina de la SRI deoarece aveam unele indoieli cu privire la probitatea unor cadre de acolo.

Bazate pe ce?
Bazate pe faptul ca stiam de ani intregi ca are o relatie de prietenie cu directorul SRI, Radu Timofte, erau prieteni din tinerete, au recunoscut public si unul, si altul. De asemenea, stiam ca pe langa Radu Timofte ajunsese, in functia de consilier al directorului SRI, un domn care lucrase cu noi la Gelsor, colonelul, ulterior pensionat ca general, Victor Veliscu. Sigur, poate ca ei erau corecti, dar in situatia în care eram aveam si eu obsesiile mele. Ei mi-au spus ca nu e nici o problema, ca o sa fie tehnica speciala de la SRI, dar sa nu-mi fac griji, ca totul o sa fie foarte corect. Am fost la Vantu pe 16 octombrie 2003 avand asupra mea un reportofon digital si un emitator camuflat intr-un telefon GSM. Am avut o discutie foarte lunga, in care cumva el s-a oferit sa ma ajute, sugerand ca poate ar fi bine sa fiu atent ce declar, poate nu-mi mai aduc aminte bine ce s-a intamplat, ce rost ar avea sa ma bag in alte complicatii... La vreo saptamana dupa actiunea asta minune, am constatat doua lucruri. În primul rand, ca Sorin Vantu a depus impotriva mea la Parchet o plangere penala pentru santaj, sustinand ca in respectiva intalnire i-as fi cerut 200.000 sau 250.000 de dolari ca sa-mi schimb declaratiile. Cererea a fost respinsa. În al doilea rand, am constatat ca transcrierea inregistrarii continea ce spusesem eu, dar nu continea nimic din ce tin eu minte ca îmi spusese Sorin. Le-am spus celor de la Parchet sa ceara de la SRI inregistrarea. Mi s-a spus, la un moment dat, ca pe inregistrare nu se auzea ce spunea Sorin...

"Am intrat si intr-o loja masonica"

Cum ati ajuns actionar semnificativ la BRS?
Gelsor si cu mine aveam 68% din actiuni. Eu aveam maruntisuri. La un moment, s-a facut o tranzactie între mine, Gelsor si ulterior si Dramiral, în momentul în care si-au dat seama ca BRS nu poate fi salvata, prin care si unii, si altii renuntau la drepturile asupra bancii. Teoretic, eu am devenit cel care avea 68% din banca. Tranzactia a fost la cererea mea, pentru ca eu gasisem un potential investitor care sa preia banca de la mine, dar nu de la ei, pentru a evita implicarea în scandalul de atunci. Tranzactia s-a facut cu titlu gratuit, iar unii au interpretat-o ca pe o tentativa a mea de a prelua banca.
Eu voiam neaparat sa salvez banca, din cauza orgoliului profesional de a face ceea ce altii nu puteau realiza. Era vorba de doi ani de munca intensiva din viata mea. În cursul anului 2001 am avut sistematic de finantat de la BRS un deficit zilnic undeva între 100 si 180 de miliarde, în conditiile în care piata interbancara nu mai functiona, frânta dupa criza BTR.
Ma trezeam la ora 9 dimineata cu gândul ca pâna pe la prânz mie îmi trebuie 80 de miliarde, pe care nu aveam de unde sa-i iau, si ma rugam sa se întâmple o minune. Pentru chestia asta m-am caciulit pe la toate grupurile financiare, pe la toti magnatii, le-am facut diverse oferte, am încercat sa-mi eficientizez cât mai mult operatiunile, am intrat si într-o loja masonica în care mai erau vicepresedinti si presedinti de la alte banci, ca sa-mi îmbunatatesc relatiile, am facut tot ce se putea ca sa fac rost de bani pentru banca. Sunt convins ca salvam banca daca nu erau presiuni.

Este corect un an si jumatate în arestul politiei, fara nici o sentinta?
Daca voi câstiga procesul, nu pot exista reparatii pentru ce mi s-a întâmplat mie, deci nu voi cere reparatii de la stat. Atâta vreme cât sunt sanatos si am mintea întreaga pot sa câstig bani. Când nu am avut clienti pe piata am facut traduceri de carti si câstig 3 euro net pe o pagina. Pentru mine, parintii mei, fetele si prietenii mei, importanta are doar stabilirea adevarului: ca nu am furat bani, chiar daca am gresit, am gresit nu din lacomie, ci încercând sa tin în viata o banca pe care toti o voiau moarta, nimeni nu o mai voia. Speta mea e asemanatoare cazului unui individ gasit plin de instrumente taioase lânga un cadavru. El a fost arestat, dar nu s-a uitat nimeni ca respectivul cadavru nu mai avea sânge în el de vreo sapte luni. Eu am fost gasit cu instrumente taioase pe lânga cadavrul bancii, în timp ce îi faceam injectii cu adrenalina în inima, dar nu am putut sa o readuc la viata, doar am tinut mumia la fereastra, ca-n bancul cu bunica lui Bula.
Va urma