www.legi-internet.ro

Aparitia principiului de libertate a serviciilor pe teritoriul Uniunii Europene a complicat si mai mult lucrurile in domeniul monopolului de stat asupra jocurilor de noroc, dupa ce Internetul a zguduit cutumele acestor afaceri. O dovedeste o recenta sentinta a justitiei franceze, care contrazice o decizie pe o speta similara, data de Curtea Europeana de Justitie.

Se spune ca Internetul s-a dezvoltat atat de impetuos si ra-pid, devenind o imensa retea mondiala, în mare parte comerciala, pe baza a 3G: Games (jocuri), Girls (fete) si Gambling (jocuri de noroc). În ceea ce priveste jocurile de noroc, se stie foarte bine, de mult timp, ca sunt o afacere atat de profitabila, incat guvernele sunt tentate sa le nationalizeze. In special în Europa, jocurile de noroc - mai ales loteriile - au fost monopolizate de stat. Care stat strânge astfel foarte multi bani dintr-un fel de impozit pe care o mare parte din populatie se grabeste sa-l plateasca, fara a fi o taxa obligatorie.

Zeturf (Malta) - persona non grata in Franta
Politica monopolista intra in conflict cu principiul de libertate a serviciilor aplicabil in Uniunea Europeana. Totusi, statele membre încearca sa-si pastreze un anumit monopol sau influenta asupra acestor servicii, impunand indeobste taxe si impozite foarte mari. Chiar si companiile private implicate in jocurile de noroc au tendinte monopoliste, cautand sa elimine din competitie jucatorii externi. Când, de fapt, orice companie înregistrata într-un anumit stat membru UE poate sa ofere servicii intr-un alt stat, chiar direct prin Internet. Mai simplu spus, orice cetatean din Franta poate juca la loteria din Italia.
O decizie recenta data de Tribunalul din Paris a renascut discutiile legate de jocurile de noroc in sanul UE, precum si asupra conditiilor in care acestea sunt legale. Prin decizia data de tribunalul francez, se interzice site-ului de pariuri Zeturf, administrat de o societate din Malta, sa preia pariuri de pe teritoriul francez. Decizia se bazeaza pe faptul ca acest site era in mod clar destinat doar pietei franceze (fiind in limba franceza), iar evenimentele se desfasoara pe teritoriul francez, chiar daca respecta reglementarile legale din Malta. Administratorii site-ului Zeturf s-au adresat deja Curtii Europene de Justitie.

Afacerea Gambelli
In fapt, decizia respectiva este profund gresita, fiind dur criticata si de presa de specialitate franceza. Astfel, desi mai multe instante nationale din Olanda, Germania sau Italia au luat decizii similare pentru a apara monopolurile sau afacerile locale, in aceasta speta ne putem referi la un caz cunoscut drept Afacerea Gambelli. Gambelli si înca 137 de "centre de transmisie de date" strângeau de pe teritoriul italian pariuri sportive pentru compania britanica Stanley International. "Centrele de transmisie de date" erau înregistrate la Camera de Comert italiana si la Ministerul Comunicatiilor, fiind autorizate pentru transmisia de date prin Internet. Stanley este o companie britanica reglementata si licentiata conform legii engleze în domeniu si care plateste taxe si impozite statului englez. Prezenta lui Stanley in Italia se rezuma la acorduri comerciale cu aceste "centre de transmisie de date", care permit utilizatorilor italieni sa puna pariurile pe cotele stabilite de Stanley. Datele sunt transmise la compania engleza.
Autoritatile italiene au început însa demersurile penale, pe motiv ca aceste centre încalca regulile nationale privind pariurile, activitate rezervata, conform legilor nationale italiene, numai statului sau celor licentiati de stat.
Cazul a ajuns, în cele din urma, la Curtea Europeana de Justitie, care, pe 6 noiembrie 2003, a decis ca interzicerea de catre guvernul italian a pariurilor sportive prin Internet restrânge in mod ilegal libertatea de stabilire si prestare de servicii în piata europeana.
Instanta a considerat ca nu reprezinta un motiv suficient pentru o astfel de interdictie faptul ca prin aceste activitati s-ar obtine "fonduri publice". Mai mult, instanta a indicat ca statele membre ale UE au o larghete destul de mare în a reglementa pietele de jocuri de noroc, dar restrictiile trebuie sa fie coerente si consistente. In plus, restrictiile trebuie sa fie justificate si nu pot fi invocate prevenirea fraudelor sau protectia consumatorilor, atâta vreme cât respectivul stat nu a luat masuri efective pentru propriii cetateni în aceste domenii.

Legislatia comunitara favorizeaza Marea Britanie
Decizia a fost, evident, una revolutionara în domeniu. Ea a legalizat dreptul oricarei companii inregistrate într-un stat membru al UE de a oferi prin Internet, cu anumite exceptii, servicii de jocuri de noroc în toate statele membre si pentru toti cetatenii europeni, fara a fi nevoie sa se înregistreze sau sa obtina autorizatie în fiecare stat membru.
Pe de alta parte, Comisia Europeana a dat semnale ca va demara o serie de proceduri împotriva unor state membre ale UE - Olanda, Germania, Franta, Spania, Ungaria si chiar Italia -, tocmai pentru ca regulile comunitare sunt incalcate prin legislatiile nationale pentru jocurile de noroc.
Cine e în avantaj la acest capitol? Pe lânga Marea Britanie, care în mod evident este patria traditionala a bookmakerilor (companii de pariuri), dar si prima tara care a permis în mod expres jocurile de noroc online prin Gambling Act, o alta tara europeana preferata de unele companii de jocuri de noroc este Malta.

Romania nu rezista la testul monopolului
Si in România legislatia în domeniul jocurilor de noroc este la fel de "nationalista" ca si în cazul altor state membre. Practic, orice joc de noroc din România trebuie sa obtina o autorizatie de la o comisie din Ministerul Finantelor. Pe piata exista mai multe firme care ofera cel putin pariuri si care au obtinut aceasta licenta. Însa nici una dintre ele nu a reusit sa obtina o licenta pentru a oferi pe Internet aceste pariuri, desi este clar ca au încercat. Internetul este, evident, o piata interesanta si pentru România, cu ai sai 4.335.000 de utilizatori în decembrie 2005 (conform datelor trafic.ro). De altfel, destul de multi jucatori pariaza deja pe diverse site-uri internationale, beneficiind de numeroasele avantaje ale pariului direct pe Internet. Iar unele carduri românesti sunt acceptate fara probleme.
La ce ne putem astepta dupa intrarea în UE? Daca nu se modifica nimic, probabil ca tot mai multe firme care vor fi interesate de piata jocurilor de noroc vor încerca sa testeze si, în cele din urma, sa atraga jucatorii din România direct prin Internet. Vor pune la dispozitie softuri si site-uri în limba româna, oferte specializate pentru jucatorii români sau alte metode de plata pliate pe nevoile din România.
Dar va putea oare România sa afirme în fata UE ca deciziile sale de restrictionare a pietei sunt coerente si sistematice? Probabil ca nu, daca ne referim la principalii factori ce sunt luati în discutie:
a) existenta unei autoritati administrative independente, având sarcina de a da autorizatiile necesare si de a controla jucatorii, fie ei publici sau privati. Comisia Ministerului Finantelor este departe de a satisface acest criteriu.
b) caracterul marketingului realizat de monopolurile nationale. Reclamele produse pentru Pronosport sau 6/49 spun cât de atenta este Loteria Nationala în a atrage noi clienti.
c) existenta politicilor nationale sau sustinute ori finantate din fonduri publice care vizeaza prevenirea abuzului de joc (mania jocului), comparate în special cu campaniile anti-fumat sau anti-alcool. Eu nu am vazut pâna acum o asemenea campanie pe plaiurile mioritice.
Sigur ca exista si cealalta varianta - posibilitatea ca România sa înteleaga faptul ca aceasta piata poate sa reprezinte o sursa de venituri interesanta. Avem si atuuri: costuri mici de operare a unei companii si facilitati de call-center. Trebuie doar ca legislatia sa fie modificata pentru a atrage astfel de investitii.

CC Some Rights Reserved - Licenta Creative Commons Atribuire - Necomercial 2.5