Precocitatea debuturilor din ultima vreme poate simultan sa te încante si sa te nelinisteasca. De ce autorilor le lipseste rabdarea de a se configura si ies în arena cu armuri care în curand le vor ramane mici sau chiar fara armura? Uneori este vorba de un simplu orgoliu de domni si domnisoare Goe, împinsi de la spate cu entuziasm sincer sau interesat de bunici, mamici ori dascali ramoliti, care nu stiu ce-i cu literatura. Acesti copii publica volume, adesea "trilingve", cu litere înflorate, colorate ca niste cutii de bomboane proaste, si cad în uitare sau fac cariere pragmatice îndata ce depasesc criza de varsta.
Exista însa si debuturi care poarta semnul unei precocitati reale, intelectuale si senzoriale, debuturi nu mai putin nelinistitoare: cum ajung acesti autori atat de repede, practic înainte de iesirea din copilarie, la asemenea perceptie acuta si deziluzionata a lumii si a sinelui? Miruna Vlada ("Poemextrauterine", Ed. Paralela 45) este una dintre poetele pe care debutul timpuriu n-o dezavantajeaza, în sensul ca ea nu prezinta simptomele bolilor adolescentine. Chiar peste mai multa vreme, ea va putea pastra într-o eventuala antologie cel putin ca-
teva dintre versurile de la debut. Violenta poeziei sale, spleenul, angoasele pe care le etaleaza din plin sunt credibile, intrinseci personalitatii poetei, iar priceperea de a compune, de a comunica prin lirica este indiscutabila. Miruna Vlada, înca eleva de liceu, a fost scolita într-un grup literar coordonat de Octavian Soviany, cel care, spre meritul lui, este deschis catre formule poetice foarte diferite de a sa si îndruma cu suplete tineri autori cu vocatie certa. Miruna Vlada nu doar ca are talent, dar poseda o inteligenta critica superioara, filtreaza influentele livresti, construieste acolo unde simplul elan nu o sustine, are intuitii corecte si stiinta de a converti în literatura experienta personala, cata exista, fara a cadea în banalitate sau, mai ales, în dulcegarie.
Poezia Mirunei Vlada, indiferent ca aderam sau nu la sensurile si limbajul ei dur, este consistenta, originala, elaborata fara a fi trucata. Limbajul e aspru, sintagmele au forta si teribilismul nu e gratuit, nu e doar "un atentat la pudorile coapte", ci e justificat de o revolta constienta. Miruna Vlada are în versuri si inabilitati din graba juvenila, dar si o tulburatoare sinceritate, introspectie lucida si o remarcabila sinceritate frizand indecenta, dar care, aplicata consecvent fata de sine, este o marca a poeziei de ton major.
Debutul la 19 ani este îndreptatit de maturitatea estetica, iar unele poeme, mai ales cel intitulat "Mon empreur", le pot califica fara ezitare ca fiind antologice.