Cand aude ca un angajat este implicat în proiecte individuale, patronul roman tipic are o strângere de inima. Primul impuls este concedierea fara prea multe discutii. Nefericitul tocmai si-a batut cuie în talpa pentru ca a încercat sa gândeasca singur, fara aprobarea ăâ¬Å¾sefului".
În definitiv, de ce ar încerca un angajat sa mearga la munca din placere? Ar folosi asta cumva patronului? Un curs de management ar putea lamuri problema, dar marele patron nu are timp de fleacuri.
ăâ¬Å¾20% din timpul de lucru ar trebui dedicat dezvoltarii unor proiecte individuale". O fraza stranie pentru un întreprinzator din România. Totusi, peste Ocean, acest tip de abordare a relatiei dintre patron si angajat sta la baza unei afaceri cu real succes. Google Inc. o aplica in relatia cu propriii ingineri. E vorba de o mentalitate definita fericit ăâ¬Å¾Google time". Succesul initiativei este cel putin interesant prin implicatiile sale. O mare parte din aplicatiile Google, lansate sub titulatura ăâ¬Å¾Google Labs", sunt pornite ca proiecte individuale si sunt integrate mai apoi in strategia de productie a Google. ăâ¬Å¾Google time" a stat la baza unor realizari precum Google Desktop, Google Maps, Google SMS, Google Groups, Orkut si multe altele.
Pentru ca idei noi sa prinda viata, este de multe ori nevoie de o politica a usilor deschise, astfel încât orice demonstratie tehnica, oricât de ciudata ar parea, sa poata fi vazuta. Lumea din jurul nostru nu este formata doar din roboti care au uitat sa viseze. Dimpotriva, timpul ne-a demonstrat pâna acum ca majoritatea produselor cu real succes au la baza munca unor oameni dedicati, care au vazut în activitatea lor mai mult decât propriul salariu.
De ce n-ar încerca si românii?
