In 1990 era cool sa fii ziarist. Mergeai pe strada si erai asaltat de tarabe de pe care iti zåmbeau sute de titluri mai mult sau mai putin efemere. In spatele acestor titluri se expuneau mici genii pe care odioasa dictatura si sinistra ei consoarta le oropsisera
intelectual. La peste 1.000 de publicatii existente in 1990, numarul geniilor trebuie sa se fi ridicat la peste 10.000. Nu stiu daca e mult sau putin pentru o tara ca Romånia,
dar 10.000 de genii nu puteau trai, in nici un caz, doar cu pÃ¥ine, apa si aer. CÃ¥t timp presa a fost jucaria preferata a unei populatii infometate de libertate, lucrurile au mers bine. Dar si libertatea de expresie, consumata in doze mari, duce la satietate, asa ca multe din cele 10.000 de genii s-au trezit, destul de curÃ¥nd, fara cÃ¥stigurile mari ale primelor luni de libertate. Si asta cÃ¥nd? Pai, taman in momentul in care de pe tarabe incepusera sa-ti faca cu ochiul ness-ul original, Kent-ul lung si blugii Pyramid. Or, cÃ¥t de geniu pustiu ai fi tu, mai inchizi ochii la ness, la Kent, dar nu poti ignora blugul Pyramid. Si cum nu poti sa furi din avutul public (si nici din cel privat), dilema celor 10.000 de genii in curs de flamÃ¥nzire a prins a se contura: 〞Ce fac, slujesc libertatea de expresie sau ma imbrac si eu ca omul si-mi iau o geaca si-o cravata?". Atunci a invins, odata pentru totdeauna, partea practica a geniului carpato-danubiano-pontic. Restaurantele proaspat deschise s-au umplut de imagini stranii, gen 〞investitor strategic luÃ¥nd masa cu geniu-din-presa-imbracat-in-costum-Pyramid-cu-cravata".
Atunci geniile Romåniei au fost corupte definitiv.
Desi nu asta le statea in cap atunci cånd au ales sa-si acopere goliciunea cu denimul turcesc, geniile presei romånesti au descoperit ca ginsii Pyramid au niste buzunare foarte mari. Uneori prea mari pentru a nu parea goale. Dar exista si un Dumnezeu al geniului de presa, un Dumnezeu care a facut posibil ca, dupa o masa copioasa, buzunarele sa se umple in mod aproape inexplicabil. Credeti sau nu, asa s-a construit imaginea marilor investitori ai ultimului deceniu din secolul trecut. Asa au ajuns si geniile de presa (cele care au supravietuit epocii romantice a presei romånesti) sa poarte azi
costume Armani pe comanda speciala: cu buzunare tip Pyramid.
Dar asta s-a intåmplat secolul trecut. Secolul asta, presa si-a mai revenit, iar geniile s-au mai linistit. Investitorii au bugete de publicitate si piar, mesele nu se mai iau la Sarpele Rosu, ci la Golden Blitz. Dar, daca vreti cu adevarat sa stiti cine a intinat idealurile unei prese libere si independente, cautati in trecut. Daca mergeti la Istanbul, veti mai gasi, probabil, o pereche de Pyramid in viata. Strångeti-o de gåt, caci de la ea ni se trag toate ponoasele!