Picatura de lux

Licarul apei care se pregateste sa atinga peretii chiuvetei imi da fiori. Ii ascult picuratul cu teama ca voi fi surprinsa în mijlocul acestui ritual ilegal. Bucuria vecina cu euforia ma face sa risc si mai mult. Ating usor robinetul si cresc presiunea. Apa se îndreapta acum catre scurgere cu o viteza ametitoare, periculoasa, si poate tocmai de aceea irezistibila. Ma întreb daca se va afla si daca voi fi infierata si pedepsita fiindca, pentru placerea mea iresponsabila, am provocat inca un dezastru în Bucuresti. Macar de-as fi inundat primaria, ca sa mai diminuez sentimentul de vina care începe sa ma ia în stapanire. Bucuria paleste cand încep sa-mi închipui fetele familiei care nu mai poate dormi în propria casa din cauza mofturilor mele. Pregatesc în minte cateva explicatii pe care le si baigui în fata oglinzii: trebuie sa ma spal, un dus nu poate face rau. ...Macar pe fata si pe dinti! Asa mi se întampla în fiecare dimineata de cand cativa alesi si numiti responsabili ai Bucurestiului ne-au explicat cum de vina pentru Capitala inundata este spalatul de dimineata. Au descris ei zorii unei zile ploioase în care, brusc, bucuresteanul da drumul la apa, si canalul colector e depasit. La fel de brusc. Volumul imens de apa strans din dusurile si toaletele locuitorilor acestui oras gatuie canalul care pana mai ieri aspira la exclusivista uniune europeana a canalelor colectoare. El ar mai aspira si azi, dar nu-l mai ia nimeni în serios. Odata identificati vinovatii, responsabilii s-au transformat în educatorii maselor si ne-au îndrumat catre cumpatare. La spalat. La prima vedere, pare un îndemn la responsabilitate. Ce nu se potriveste in fotografie e faptul ca acest îndemn e adresat unui popor care, potrivit statisticilor, foloseste un tub de pasta de dinti la multe luni, economiseste sapunul si la care spalatul este o activitate saptamanala. Desigur ca statistica este o medie si ca situatia în marile orase este sensibil diferita de cea prezentata de statisticieni, dar... Nimic despre anii în care nimanui nu i-a pasat de canalizarea Bucurestiului, spune-le ca ei sunt de vina si fa-i K.O. Asa cred ca a sunat planul consilierului de imagine al prefecturii în dimineata cand zeci de strazi si case erau inundate. Calculul s-a vrut cinic, dar e stupid. Nu poti sa ceri unei populatii civilizate sa nu se spele pentru ca tu esti incapabil macar sa cureti canalizarea, daca s-o refaci nu sunt bani. O alta idee ar fi sa iesim cu prosopelul în curte si sa ne spalam cu apa stransa de la ploaie. Asa diminuam sensibil cantitatea de apa care navaleste peste bietul canal si mai calim si populatia. Eu mi-am invins sentimentul de vinovatie si ma duc sa fac o baie. Ce lux iresponsabil!