Potrivit tratatului de aderare la Uniunea Europeana, in momentul integrarii, titularii marcilor comunitare vor beneficia de o protectie ce va fi extinsa automat pe teritoriul noilor state membre. In aceasta situatie, daca marcile inregistrate in Romania sunt identice ori similare cu acelea comunitare, înregistrate pentru produse identice ori similare, vor trebui gasite solutii deoarece aceste marci nu vor putea coexista fara o intelegere a titularilor .

Ultima extindere a Uniunii Europene, in 2004, a pus probleme serioase in planul drepturilor de proprietate intelectuala deoarece era pentru prima data cand o extindere a intervenit in contextul existentei sistemului marcilor comunitare. In aceasta situatie, titularii marcilor nationale din tarile nou-venite in Uniune au trebuit sa negocieze cu titularii marcilor comunitare sau sa se judece cu acestia pentru a-si pastra drepturile sau pentru a ajunge la un compromis.
Asadar, comerciantii din Romania ar trebui sa stie cum stau inca de pe acum, pentru a nu dezvolta niste marci pe care sa le piarda in 2007 si sa-si vada astfel afacerile ruinate. Procedura prin care se poate verifica daca o marca este inregistrata si la nivel comunitar este foarte simpla: se poate accesa site-ul Oficiului de Armonizare in cadrul Pietei Interne a Uniunii Europene - www.oami.eu.int.
In functie de interesele economice, comerciantii pot opta pentru mai multe variante de inregistrare a marcilor: nationala, internationala sau comunitara. Inregistrarea internationala se face in baza Aranjamentului de la Madrid sau a Protocolului referitor la Aranjamentul de la Madrid, daca tara respectiva este membra a acestor tratate. Sistemul respectiv este administrat de Biroul International al Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale (OMPI), cu sediul la Geneva. Marca Internationala permite, printr-o procedura simpla, centralizata, obtinerea protectiei marcii in peste 60 de tari.
Se poate opta pentru inregistrare ca marca comunitara. Sistemul marcii comunitare este administrat de catre Oficiul de Armonizare in Piata Interna, cu sediul la Alicante, in Spania, si ofera protectie in tarile membre ale Uniunii.
A treia optiune este inregistrarea pe cale nationala, in fiecare dintre tarile in care se doreste obtinerea protectiei. In perspectiva aderarii insa, aceasta optiune presupune sa se verifice daca marca in cauza nu este deja inregistrata la nivel comunitar.
Mai multe amanunte in ceea ce priveste conflicul marcii comunitare cu marca nationala in momentul aderarii ne da avocat Elena Balan, de la Societatea Civila de Avocati Hahui & Asociatii:
Care sunt reglementarile la nivel international in privinta interferentei marcilor nationale cu marcile comunitare?
Arhitectura comunitara a dreptului marcilor prevede coexistenta regimurilor nationale ale marcilor cu aceea a marcii comunitare. Proprietatea intelectuala, si implicit dreptul marcilor, este guvernata de o serie de conventii internationale care nu stabilesc drepturi "internationale" de proprietate intelectuala, ci consacra numai proceduri de recunoastere a drepturilor legiferate deja intr-un stat, pe teritoriul altui stat. Statele membre nu au abordat perspectiva unificarii totale a legislatiilor nationale existente in domeniu, ci doar instituirea unui mecanism de protectie la nivel comunitar, la care titularii drepturilor sa apeleze ca la o alternativa a mecanismelor nationale.
Masurile adoptate in aceasta privinta au urmarit sa creeze o marca ce se va putea inregistra in toata Uniunea Europeana, pe de o parte, si sa armonizeze regimul juridic al marcilor nationale si protectia oferita acestora, pe de alta parte. Primul pas a fost adoptarea Directivei nr. 89/104/CEE, prin care s-au armonizat conditiile de inregistrare a marcilor nationale si drepturile conferite de astfel de marci. Directiva enumera drepturile pe care le confera marca si face mentiuni cu privire la conditiile de fond referitoare la inregistrarea marcii, licente si utilizarea marcii.
Acest pas a fost urmat de adoptarea Regulamentului nr. 94/40/CE al Consiliului privind inregistrarea marcii comunitare, regulament potrivit caruia marca europeana, unitara si autonoma, produce aceleasi efecte pe tot teritoriul comunitar si beneficiaza de protectia oferita de un singur set de reguli. Acest regulament a fost completat de Regulamentul nr. 2868/95/CE al Comisiei pentru punerea in aplicare a Regulamentului nr. 94/40, continând reguli cu privire la inregistrarea marcii, detalii cu privire la reprezentarea marcii, la prioritatea depunerii cererii de inregistrare, la licente. Ulterior, Regulamentul nr. 216/96/CEE al Comisiei a stabilit procedura in fata camerelor de recurs ale Oficiului pentru Armonizare in cadrul Pietei Interne.
In momentul aderarii României la Uniunea Europeana pot aparea contradictii între caracterul unitar al marcii comunitare si principiul celor doua sisteme. Astfel, pentru a respecta caracterul unitar, marcile comunitare înregistrate înaintea aderarii României trebuie sa-si extinda efectele în România.
In cazul in care marcile nationale sunt identice ori similare cu marcile comunitare, înregistrate pentru produse identice sau similare, desi înregistrate cu buna-credinta, acestea nu pot coexista fara o intelegere a titularilor in acest sens.
Care sunt avantajele si dezavantajele inregistrarii unei marci comunitare?
Marca comunitara se bucura de o protectie uniforma pe teritoriul tuturor tarilor care fac parte din Uniunea Europeana, ceea ce inseamna ca, de la momentul la care Romania se va alatura celorlalte tari din Uniune, marca comunitara va produce efecte si pe teritoriul tarii noastre.
Marca inregistrata in Uniunea Europeana confera titularului acesteia drepturi valabile pe intreg teritoriul comunitar, detinatorul unei astfel de marci putand sa comercializeze produsele sau serviciile inregistrate sub marca respectiva in intreaga Uniune. Inregistrarea marcii europene are la baza o procedura singulara, care simplifica politica generala a marcilor inregistrate. Acestora li se aplica un singur sistem juridic pentru toata Uniunea Europeana, iar formalitatile de inregistrare si costurile sunt mai reduse decât daca inregistrarea s-ar face in fiecare tara in parte.
De asemenea, marca europeana nu poate fi transferata, nu poate face obiectul unei renuntari, unei decizii de decadere sau de nulitate, si folosinta ei nu poate fi interzisa decat pentru toate tarile membre ale Comunitatii Europene.
Dezavantajul care ar putea fi legat de marcile comunitare rezida in imposibilitatea inregistrarii acesteia daca o singura tara refuza inregistrarea pe teritoriul sau, din diferite motive (cel mai des invocandu-se motivul existentei unei marci anterioare identice). In acest caz, titularul are deschisa calea mult mai anevoioasa si mai costisitoare a inregistrarilor nationale.
Ce solutii exista pentru rezolvarea conflictului dintre marci?
In functie de momentul la care s-au inregistrat marcile, exista doua solutii in cazul in care titularii nu incheie un acord in vederea coexistentei marcilor.
In cazul in care marca nationala este inregistrata anterior, se interzice utilizarea marcii comunitare pe teritoriul national, dar aceasta ramane valabila pe restul teritoriului comunitar, unde marca romaneasca nu poate fi folosita.
In schimb, daca marca comunitara este "mai veche", se poate solicita anularea înregistrarii marcii nationale.
Rezulta ca, desi sistemul national coexista cu cel comunitar, nu înseamna ca trebuie sa coexiste si marcile identice sau similare, desi la data respectiva au fost înregistrate cu buna- credinta, daca în utilizare ele sunt de natura sa creeze riscul de confuzie sau asociere pentru consumator.
In concluzie, la momentul conflictului dintre marca nationala si marca comunitara se va aplica principiul prioritatii inregistrarii, astfel ca pe teritoriul Romaniei va supravietui marca mai inainte inregistrata.
Toate conflictele privind marcile vor fi solutionate amiabil sau prin investirea instantelor judecatoresti cu cereri de anulare a inregistrarii marcii, admiterea unor astfel de cereri putand conduce la inregistrarea unor pagube insemnate de catre titularii unor marci notorii pe teritoriul Romaniei, dar inregistrate in Romania ulterior inregistrarii unor marci identice comunitare.