De stat sau privat

Mama a facut tot posibilul sa învat la cele mai bune scoli. Pe vremea mea, asta a însemnat ca scoala primara n-am facut-o la 17, ci la 172, amandoua într-un cartier excelent, cea de-a doua avand însa renumele ca are cei mai buni profesori. Dintr-a cincea am dat examen la "Tonitza", liceul elitelor talentate. Si-am intrat. Am avut, asadar, pusa în ghiozdan la pachetel acea doza de aroganta a celor care merg la cele mai bune scoli. Pentru ca pot si pentru ca merita. E o doza mica si benigna de aroganta, care nu face rau celorlalti, dar îsi da tie elan suficient pentru a fi învingator. Nu e o conditie obligatorie a reusitei în viata, dar ajuta. La moral! Azi însa alegerea e mult mai dificila si, de fapt, tine de portofel. Diferenta între scolile 17 si 172 ale zilelor noastre probabil ca e de cateva mii de euro. Si asta pentru ca, probabil, scoala cea buna la care s-ar gandi mama ar fi una particulara, la care taxa anuala e mai mare decat venitul unui român cu salariul mediu pe economie. Ceea ce o face inaccesibila pentru multi. Pai, asta e si ideea - aud deja comentariul unora. Principiul e corect. Cine vrea conditii de lux si profesori excelent pregatiti trebuie sa plateasca pentru toate acestea. Asa functioneaza scolile private peste tot în lume. Numai ca acolo exista doua lucruri pentru care o institutie privata de învatamant se bate la sange: renumele de scoala de elita, de pe bancile careia ies viitorii "grei" din toate domeniile, si bursele, putine, e adevarat, pentru copiii foarte bine pregatiti, dar mai putin dotati financiar. E un privilegiu pentru cel care reuseste sa patrunda prin fortele proprii într-o astfel de scoala. Din pacate, pentru românii destepti, dar saraci raman deschise portile scolilor de elita de-afara. La noi abia acum încep sa se crape, cu mare greutate. Alegerea pentru marea masa ramane asadar handicapata, ciuntita de o componenta care devine din ce în ce mai importanta si care poate functiona ca o rampa de lansare. Parintele cu buzunarele ceva mai goale trebuie sa aleaga între scolile de stat, si aici însa tot în functie de bani. Banii pentru spaga si pentru contributia neoficiala la bunastarea scolii. Fericiti sunt cei care lucreaza într-un domeniu care le permite sa doteze scoala cu computere, eprubete sau macar sa aduca hartie pentru imprimanta directorului. Asa se asigura ca au loc într-o clasa buna si copilul nu va fi urecheat în public pentru ca n-au adus mama si tata banii pentru scoala. Între scolile private la care multi nici nu viseaza si cele de stat, unde taxa e ceva mai mica, dar neoficiala, învatatura e ca o minge de ping-pong care, în ultimul timp, se pierde prin tribune. Si nici n-o mai cauta nimeni.