Impotenta vanatorii

Nu stie ce sa faca: sa fuga - nu stie de unde pandeste, sa atace - nu stie de unde vine glontul, poate daca l-ar ruga frumos l-ar cruta, dar nu-l poate privi în ochi. Cred ca asta simte un animal haituit de vanatori, cu tot cu gloantele, gonacii si cainii lor. Frica, furie si o violenta cum numai cel disperat cunoaste. Disperarea în fata mortii care stii ca vine si speri ca o poti însela, o poti face sa se uite în alta parte. Vanatoarea este datul cu prastia dupa vrabii, împachetat în hartie creponata si cu funda rosie. Porneste din aceeasi nevoie de a te simti puternic prin violenta. Dispui de o viata careia i-ai sesizat caldura doar datorita aurei în infrarosu. O studiezi prin luneta, eventual de la înaltime, ca sa nu te poata atinge daca are forta si agilitatea unui urs. La iepuri, fazani si rate salbatice e mult mai simplu, lipsit de grija, ca doar nu-ti pot face rau. Porcii mistreti si ursii sunt ceva mai periculosi daca te apropii. Dar, nu-i asa, vanatoare înseamna sa pandesti de unde tu nu poti fi lovit. Sa calculezi unghiul potrivit si sa tragi la tinta. În asta sta barbatia, în capetele retezate cu forta degetului apasat pe tragaci. Atat de putin efort si atat de multa precizie. Ca la un ceas. Vanatoarea are reguli, se face pe sezoane si a devenit o îndeletnicire sociala. Se fac si se desfac afaceri si chiar tratate între state la o astfel de partida. Este considerata o arta, are tactica si strategii. Imi recunosc incapacitatea, poate feminina, de a accepta violenta. Iar vanatoarea este o forma de violenta fata de animale comparabila cu crima, dar neincriminata de vreun cod juridic atat timp cat o faci în perioadele acceptate. Se organizeaza partide în care se fac maceluri si persoanele importante sunt "ajutate" de organizatori sa ucida mai mult. Animalele le sunt conduse în bataia pustii, pentru ca un vanator multumit de sine este unul care va reactiona bine la o viitoare negociere de afaceri. Si, pentru linistirea constiintei, se gaseste o explicatie: astfel animalelor nu li se permite sa se înmulteasca peste masura si sa atace asezarile umane. Despre defrisarile haotice nu se sufla o vorba. E cert sentimentul de putere pe care-l au vanatorii cand numara animalele ucise sau admira exemplarul pe care-l urmarea de mult. Cantitate sau calitate, cel mai, cea mai - un principiu primar care le asigura suprematia. Victoria aduce locul intai pe podium. Au prins mistretul cautat de toti, de parca avea ceva fermecat. L-au ochit, l-au doborat si apoi l-au decapitat. Capul reprezinta trofeul, dovada unei victorii a aranjamentelor, schemelor umane, a uneltelor scornite de minti împotriva fortei brute. O lupta corp la corp ar fi una cinstita. Primitiva, dar cinstita. Mai simplu e totusi sa alegi sa ucizi si vanatul sa nu stie de unde si de la cine îi vine moartea.