Ada Ştefan

Opinia publică îl percepe în calitatea sa de reprezentant al Ro­mâniei la FMI. Recunoaşte că este mai simplu aşa, însă consi­deră că titulatura de senior adviser al directorului executiv acoperă mai bine atribuţiile, obligaţiile şi provocările pe care le presupune activitatea sa de la Washington. De altfel, pentru Mihai Tănăsescu, o zi de muncă este mereu alta, deşi programul este acelaşi: cercetare, analiză, dezbateri, intervenţii în Board sau consultări.

Există o contradicţie între apelativul „reprezentant la FMI” şi cel de „senior adviser al directorului executiv”?
Apelativul „reprezentant al Ro­mâ­niei la FMI” este mai uşor de prezentat publicului decât poziţia oficială pe ca­re o am în calitate de senior adviser al directorului executiv. În acelaşi timp, nu este o contradicţie fiindcă, din a­ceas­tă poziţie, reprezint în Board-ul Di­rectorilor Executivi interesele auto­ri­tăţilor din mai multe state membre ale Constituenţei, inclusiv România. Pe lângă ţara noastră, mai reprezint per­manent autorităţile din Macedonia şi, temporar, pe cele din Moldova şi Muntenegru. Trebuie înţeles că atri­bu­ţiile cele mai importante nu sunt legate de a reprezenta aceste state în Board, ci de contribuţia pe care Con­sti­tuenţa (structură din care fac parte Ar-menia, Bosnia şi Herţegovina, Bul­ga­ria, Croaţia, Cipru, Georgia, Israel, Re­publica Macedonia, Moldova, Olanda, România - n.r.), prin oamenii ei, o are în poziţii-cheie ale FMI. Aceste contri­bu­ţii sunt legate de rolul instituţiei, pro­vocările internaţionale ale Fon­du­lui, politicile pe care instituţia trebuie să le adopte în prevenirea crizelor, vulnerabilităţile cu care se confruntă ţă­rile, riscurile de contagiune şi măsuri de stopare a lor, rolul noului sistem monetar, noile instrumente de finan­ţare ale FMI, precum şi rolul Fondului în alte politici sectoriale, precum cele comerciale, financiare.

Care ar trebui să fie relaţia unui reprezentant la FMI al unei ţări în condiţiile încheierii unui acord de finanţare cu guvernul statului respectiv?
Desigur, atunci când în Board-ul Executiv se discută o ţară care are în­cheiat şi un acord de finanţare, atenţia membrilor Board-ului este una suplimentară, pentru a putea decide în una­nimitate sau parţial dacă ţara res­pectivă poate să primească sumele de care are nevoie. În cazul unei ţări din cadrul Constituenţei care are şi un pro­gram cu FMI, poziţia aceasta este foar­te atent analizată şi prezentată gru­pului, pentru a transmite un punct de vedere şi o atitudine în linie cu poziţia oficială a ţării respective. În aceste con­diţii, Constituenţa pregăteşte docu­men­te scrise pentru evidenţierea punc­tului ei de vedere şi, în acelaşi timp, pregăteşte răspunsuri punctuale la co­mentariile celorlalte state.
În cazul meu, toate ţările pe care le reprezint au programe cu FMI, ceea ce mă face să fiu în contact cu autorităţile din statele respective pentru a pregăti discuţiile din ziua Board-ului şi a ex­pri­­ma punctul de vedere al acestora.
Totodată, în cazul discuţiei în Board a unei ţări membre a Uniunii Eu­ropene, există o pregătire prealabilă a discuţiilor în cadrul celor 27 şi stabi­lirea unui punct de vedere comun al UE pentru ţara respectivă. Informarea membrilor UE se face într-o discuţie separată de Board-ul FMI şi reflectă po­­ziţia Constituenţei. În general, atât în Board, cât şi în şedinţele sectoriale punctele de vedere se prezintă prin­tr-un raport scris, la care se adaugă in­tervenţiile orale la problemele ridicate de celelalte ţări.

Care credeţi că sunt, în general, provocările determinate de o astfel de poziţie în Board?
Principalele provocări sunt legate de modul în care, în calitate de membru al Board-ului, îţi exprimi propriile opinii coordonate cu cele ale grupului de ţări din Constituenţă, în aşa fel în­cât aceste opinii să fie puternice, argumentate, credibile şi la care să se alăture şi alte ţări din alte Constituen­ţe. De fapt, această provocare repre­zintă, în realitate, personalitatea ta ca mem­bru al Board-ului, puterea cu ca­re poţi să naşti consensuri şi să ex­primi opinii acceptate. În special în această perioadă turbulentă, în care FMI are un rol central în rezolvarea problemei crizei internaţionale, rolul unui membru al Board-ului este cu atât mai important, dar şi mai dificil. Nu de puţine ori, în calitatea mea de membru al Board-ului, în discuţiile avute cu alţi membri, precum şi cu managementul, experienţa acumulată în ţară, dar şi în exterior m-a pus în situaţia de a împărtăşi soluţii, idei care să fie acceptate de aceştia şi promovate mai departe. Aş menţiona aici dis­cu­ţii­le legate de modul de supraveghere financiară pe care FMI trebuie să-l des­făşoare, instrumentele de finanţare şi rolul lor, provocările actuale din sistemul monetar internaţional.

Cum se desfăşoară o zi de lucru la Washington?
Fiecare zi este diferită, cu provo­că-rile ei, dar şi cu predictibilităţile ei. De regulă, atenţia deosebită îmi este fo­cali­zată pe problemele de politici ale FMI, cu soluţii pentru ţările membre. În cadrul segmentului de politici, m-am ocupat, cu prioritate, de proble­mele legate de procesul supravegherii FMI în cadrul ţărilor membre, de efectul de contagiune în cele afectate de criză, de vulnerabilităţile pe care le au statele cu venituri mici în cadrul ac­tualei crize financiare şi, nu în ultimul rând, de problema legată de stimularea economiei în timp de criză.
Pot spune că problemele de tip structural ale FMI mă preocupă cel mai mult, petrecând aproximativ 80% din timp pregătind intervenţiile mele în Board pe acest tip de chestiuni.
Un alt capitol important în activita­tea mea îl reprezintă elaborarea punc­tului de vedere al grupului de ţări din Constituenţă faţă de alte ţări membre ale FMI.
În acest context, am fost raportor la peste 150 de ţări membre, dar cu pre­că­dere în cele cu importanţă sistemică pentru economia globală, precum SUA, Marea Britanie, Franţa, Ja­ponia, China, Brazilia. Acest exerciţiu îţi permite să analizezi economiile, cu pro­vo­cările specifice, dar şi cu so­lu­ţiile sau recomandările pe care le propui pentru ca ţara respectivă să poată să-şi în­tă­rească capacitatea ma­croeconomică.
Un capitol distinct al activităţii me­le îl reprezintă munca alături de alţi re­prezentanţi ai Board-ului pentru pre­gă­tirea unui punct de vedere la pro­ble­mele legate de stabilitatea fi­nanciară globală şi perspectivele eco­no­­mice la ni­vel global. Este un exerciţiu care necesită foarte multă pre­gă­tire, cercetare, analiză şi dezbatere pentru a putea ajunge la un punct de vedere în linie cu cel al ţărilor din Con­­sti­tuenţă şi cu cel al altor ţări, pentru a prezenta un punct de vedere unitar în Board.
În plus, participarea în Board pe di­­fe­rite alte probleme, precum rolul FMI ca adviser, rolul sistemului bancar în această perioadă de criză, re­strângerea pericolului de contagiune în ţări cu fun­damente puternice, dar şi modul în care G-20 acţionează pentru re­strân­gerea efectelor crizei, precum şi recomandările acestui forum pentru res­tul lumii reprezintă elemente ale acti­vi­tăţii zilnice în cadrul şe­dinţelor de Board. Intervenţiile me­le sunt zilnice sau de câte ori Board-ul este convocat, iar ele pot fi verbale sau scrise, în func­ţie de problematica abordată.

Ce vă place cel mai mult în activitatea de la FMI?
Nu pot să spun că-mi place ceva mai mult decât altceva. Toate proble­mele şi politicile ce se discută aici au importanţa şi frumuseţea lor. De la cum prezinţi o ţară în Board la sus­ţi­nerea şi prezentarea politicilor de întă­rire a rolului FMI în prevenirea şi ma­nagementul crizelor, toate acestea sunt în egală măsură elemente care te determină să fii în fiecare zi bine pre­gătit, atent şi activ. Cel mai important este că această poziţie de membru al Board-ului îţi oferă posibilitatea să arăţi cine eşti, ce poţi şi, nu în ultimul rând, să se ştie că eşti român. Este o competiţie în fiecare zi, la care trebuie să participi şi să-ţi pui în valoare aptitudinile, cunoştinţele, în aşa fel încât să învingi, în sensul de a-ţi argumenta poziţia şi în a reuşi să-i convingi şi pe alţii că este corect şi acceptat ceea ce prezinţi. Desigur, nu întotdeauna reu­şeşti, dar acest lucru îţi dă posibilitatea să înveţi să poţi să te corectezi şi să re­cunoşti atunci când nu ai dreptate. Este un exerciţiu complex care, în fi­nal, te face mai puternic, mai diplomat şi, nu în ultimul rând, mai bine pre­gă­tit în acest domeniu de activita­te, care în aceste zile reprezintă o pro­vocare imensă pentru întreaga planetă.

Care vă sunt cei mai apropiaţi colaboratori? Aveţi printre aceştia şi români?
Pot să spun că, prin prisma muncii de membru al Board-ului FMI, eşti partener cu toţi cei care lucrează în această instituţie. Te întâlneşti zilnic cu cei din departamentele FMI, de la ce­le regionale - precum Depar­ta­men­tul european, asiatic - la cele care elaborează politici structurale sau politici de resurse umane. Activitatea complexă îţi dă posibilitatea să te în­tâlneşti cu oameni din cadrul FMI, dar şi cu oameni din afară, din mediul acade­mic, societatea civilă, oficialităţi, care au legătură cu subiectele pe care ur­mează să le susţii în cadrul Board-ului. Suntem aproximativ 15-20 de ro­mâni în FMI, prea puţini faţă de re­pre­zen­tarea pe care ar trebui să o a­vem, dar sunt oameni cu o foarte bună pre­gă­tire profesională. Lucrează în di­fe­rite sectoare ale instituţiei, de la sta­tistică la modelări macroeconomice, şi toţi sunt apreciaţi.

Cât de pregătită este România pentru a răspunde şocurilor financiare externe?
Este limpede că provocările cu­­ren­te internaţionale au făcut ca riscurile pentru România şi celelalte state din zo­na Europei Centrale şi de Est să creas­­că. În acelaşi timp, România este astăzi mai bine pregătită în a răs­pun­de acestor noi şocuri financiare ex­ter­ne, dar este, în acelaşi timp, şi un alt tip de criză comparativ cu aceea din 2007-2008. Cred că România a făcut eforturi foarte mari să-şi corecteze de­rapajele înregistrate în acei ani, iar acum poate să răspundă pro-activ la noile provocări.
În primul rând, continuarea procesului de consolidare fiscală este foarte importantă. Îmbunătăţirea modului de efectuare a cheltuielilor publice ar trebui realizat printr-o politică mai transparentă, predictibilă şi orientată către creşterea de valoare adăugată. În­tă­ri­rea capacităţii de colectare a ve­ni­tu­­ri­lor ar putea fi făcută printr-o po­li­ti­că pro-activă de promovare a predic­ti­bi­li­tăţii şi de îndrumare a contri­bu­a­bi­­li­lor, nu de opresare prin controale ne­justificate sau controale operate la companiile corecte. Acestea trebuie să fie principalele căi de îmbunătăţire a procesului bugetar-fiscal.
În al doilea rând, cred că procesul de reforme structurale trebuie acce­le­rat. El a fost început timid şi cred că re­prezintă calea cea mai bună de di­­minuare a pierderilor companiilor de stat, reducerea arieratelor şi găsirea unor alternative de creştere economi­că constantă.
În al treilea rând, evitarea riscului de percepţie negativă reprezintă un element-cheie în actuala conjunctură. Prezentarea unui program coerent, articulat, credibil, cu măsuri de alternativă de creştere economică, este im­portantă pentru viitor.
Nu în ultimul rând, cred că o ar­monizare mai bună a politicilor fiscale cu cele monetare este importantă. De aici va rezulta, cu siguranţă, o politică a managementului finanţării şi a datoriei publice mult mai predictibilă şi tran­sparentă.
Aş adăuga în final că stabilitatea sis­te­mului financiar este crucială. Pâ­nă în prezent sistemul nostru financiar a demonstrat soliditate şi predic­tibilitate. Politica de supraveghere a fost puternică şi bine coordonată, ceea ce a făcut ca sistemul bancar/financiar să reprezinte o ancoră importantă în stabilitatea macroeconomică.


"Pot spune că problemele de tip structural ale FMI mă preocupă cel mai mult, petrecând aproximativ 80% din timp pregătind intervenţiile mele
în Board pe acest tip de chestiuni"


"Toate ţările pe care le reprezint au programe cu FMI, ceea ce mă face să fiu în contact cu autorităţile din statele respective pentru a pregăti discuţiile din ziua Board-ului şi de a exprima punctul de vedere al acestora"


"Suntem aproximativ 15-20 de români în FMI, prea puţini faţă de reprezentarea pe care ar trebui să o avem, dar sunt oameni cu o foarte bună pregătire profesională"