Pieţele financiare au avut o nouă săptămână dificilă, care a debutat cu demisia premierului grec, Giorgios Papandreou, a continuat cu cea a prim-ministrului italian Silvio Berlusconi şi a culminat cu „actul ratat” al Standard&Poor’s de joi, care a anunţat „din greşeală” retrogra­darea ratingului triplu A al Franţei. Şi, pentru ca haosul să fie complet, potrivit Reuters, oficialii francezi şi cei germani negociază pe ascuns crearea unei zone euro mai integrată, cu un număr de membri mai redus, însă şi mai sănătoşi din punct de vedere fiscal-bugetar.
Grecia nu mai pare a fi cea mai importantă problemă a zonei euro, oficialii eu­ro­peni resemnându-se cu gân­dul că falimentul controlat al statului elen va fi un răsunător eşec. Italia a monopolizat în această săp­tă­mână prima pagină a publicaţiilor economice internaţionale ca urmare a recordului negativ înregistrat de randamentele obligaţiunilor emise de statul italian.

Miercurea trecută, Italia a reuşit contraperformanţa de a se împrumuta la cele mai înalte costuri de la intrarea statului italian în zona euro. Randamentul obligaţiunilor pe cinci ani a avansat cu 0,65 puncte procentuale, la 7,52%, în timp ce pentru cele pe zece ani a urcat cu 0,57 puncte, la 7,33%. Cea mai mare creştere a fost înregistrată de titlurile pe doi ani, de 0,71 puncte, la 7,09%.
Depăşirea pragului de 7% e con­si­derată de către analişti şi econo­miş­ti un prim semnal al nesustenabi­li­tăţii datoriei unui stat din zona euro.
Creşterea randamentelor obliga­ţiu­nilor de stat peste acest prag a de­ter­minat Grecia, Portugalia şi Irlan­da să solicite acorduri de finanţare externă cu FMI şi Comisia Europea­nă pentru a putea evita împrumuturile prea scumpe din pieţe.
Drept urmare, premierul italian Silvio Berlusconi a acceptat să demisioneze după aprobarea unui plan de austeritate destinat reducerii în­datorării statului. Casa de cliring LCH Clearnet a majorat garanţiile solicitate în vederea tranzacţionării obligaţiunilor suverane italiene. Bur­sele din întreaga lume au suferit, euro s-a depreciat cu 2% într-o singură zi, iar instrumentele favorite de refugiu ale investitorilor, titlurile de trezorerie americane, au beneficiat de o reducere a randamentelor.
Nici în Grecia situaţia nu este mai roz, oficialii europeni solicitând o asumare în scris a angajamentelor din partea viitorului cabinet. „Există atât de multă incertitudine, cine va prelua conducerea, când o va face, pur şi simplu nu ştim. Pieţele financiare vor un guvern funcţional cât mai repede posibil pentru adoptarea măsurilor de austeritate. Dar s-ar pu­tea să nu primească ce vor”, a de­cla­rat Gary Jenkins, şeful diviziei de instrumente financiare cu venit fix la compania Evolution Securities.

Centralism sau naţionalism?
Marea problemă a tehnocraţilor şi politicienilor europeni este posibilitatea extinderii crizei datoriilor suverane de la Italia la Franţa. Din punctul de vedere al valorii datoriei publice, Italia, deşi este doar cea de-a opta mare economie a lumii, se află pe locul trei în topul statelor da­tor­nice, cu peste 1.900 miliarde de euro.
„Într-un fel, Grecia, Portugalia şi Irlanda au reprezentat faze secundare. Cu Italia trecem la evenimentul principal. Nu se poate ca Italia să aibă cum să deruleze în acest context refinanţările masive pe care le are programate în următoarele săp­tă­mâni”, a spus Ken Courtis, mana­ger de investiţii şi fost vicepreşedinte al Goldman Sachs Asia, citat de Reuters.
Înalţii oficiali europeni sunt acum în căutare de soluţii extraordi­nare la probleme cu care nu s-au mai întâlnit până în prezent. Birocraţii par a prefera soluţia centralizatoare, însă şi cea mai riscantă. Aşa se face că preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a făcut un apel emoţionant la solidaritate. Toate statele membre ale „Uniunii Euro­pe­ne ar trebui să aibă euro ca mone­dă“, a afimat acesta. Portughezul şi-a construit argumentaţia pe faptul că, în opinia sa, moneda unică este „ini­ma UE“, iar „apartenenţa la euro sau încercarea de a face parte (din zona euro) ar trebui să definească UE“.
Barroso i-a certat pe membrii mai sceptici ai UE, în special Marea Britanie. „Viteza Uniunii Europene şi a zonei euro nu poate fi cea a mem­brilor săi cei mai lenţi sau cei mai reticenţi“, a declarat preşedintele CE. „Trebuie să existe, şi chiar există, măsuri de protecţie pentru cei care nu vor să participe la miş­ca­re. Dar una este să nu participi şi alta este să-i împiedici pe alţii să avan­se­ze”, a adăugat el. „O Uniune Euro­pea­nă divizată nu va funcţiona”, a mai spus Barroso, recunoscând că „provocarea este cum să se aprofundeze integrarea în zona euro fără să se creeze diviziuni cu cei care nu sunt încă acolo”. Visurile preşedinte­lui CE de mărire sunt impresionan­te, Barroso afirmând că, dacă lumea politică va asculta de sfaturile lui, UE va deveni „cea mai mare putere emergentă din lume”.

Franţa vrea să reducă zona euro
Mai realişti însă par liderii teh­no­craţi şi politici ai celor două mari pu­teri europene, care, potrivit Reu­ters, au discutat planuri de reorganizare radicală a Uniunii Europene, care ar presupune formarea unei zone euro mai integrate, probabil mai restrân­se. „Franţa şi Germania au avut în ultimele luni consultări intense pe această chestiune, la toate nivelurile. Trebuie să acţionăm cu prudenţă, însă adevărul este că trebuie să stabilim cu exactitate lista celor care nu vor să facă parte din club şi lista celor care nu pot să facă parte”, a a­fir­mat un înalt oficial european.
Preşedintele francez Nicolas Sar­kozy a confirmat într-un fel zvo­nu­rile, când a afirmat că singurul model pentru viitor este o Europă cu două viteze, în care zona euro va avansa mai rapid decât toate cele 27 de ţări în ansamblu. Potrivit proiectului imaginat de preşedintele fran­cez, zona euro s-ar îndrepta către o integrare economică urgentă, inclusiv în zone sensibile precum politica fiscală pentru corporaţii şi pentru populaţie, în timp ce restul ţărilor Uniunii Europene ar deveni „o confederaţie“, iar numărul total de state membre ar creşte de la 27 la 35 în următorul deceniu, cu extindere accelerată spre exemplu în Balcani.

Discuţiile din ultima perioadă din­tre oficiali de la Paris, Berlin şi Bruxelles au ridicat posibilitatea plecării unuia sau mai multor state din zona euro, în timp ce ţările ră­ma­se ar urma să insiste pe o integra­re economică mai strânsă, inclusiv în privinţa politicii fiscale.
O „reorganizare radicală“ a Uniu­nii Europene ar fi contestată însă de multe state membre.
„Ar destrăma tot ceea ce au construit cu greu predecesorii noştri şi ar repudia tot ce au simbolizat în ultimii 60 de ani. Ar redesena harta geopolitică a Europei şi ar da naştere unor noi tensiuni. Ar putea fi într-a­de­văr sfârşitul Europei pe care o cu­noaştem“, a comentat un diplomat UE, citat de Reuters.

Două viteze, două monede?
Interesant este că proiectul pre­şe­dintelui francez se aseamănă foar­­te mult cu o propunere extrem de criticată la momentul în care a fost prezentată de către economistul ame­rican Allan Meltzer într-un editorial publicat în urmă cu două luni în „Wall Street Journal”, intitulat su­gestiv „Leave the euro to the PIGS”. Acesta avansa ideea spargerii zonei euro în două uniuni monetare, una nordică şi una sudică. Uniunea mo­ne­tară nordică ar urma a fi cea sănă­toasă, în timp ce uniunea monetară sudică ar urma să păstreze euro drept monedă şi ar putea să-şi re­zol­ve problemele fiscal-bugetare prin deprecierea masivă a monedei, ceea ce nu poate face în actualul context. Astfel, creditorii ar fi forţaţi să accepte pierderile din expunerile pe datoriile suverane ale acestor state, iar populaţiile să plătească prin „inflaţie” pentru deceniile de bunăs­tare false, în care au trăit mai bine decât le-ar fi permis fundamentele propriilor economii. Statele sudice care ar reuşi să-şi facă ordine în finanţele publice ar urma să adere la uniunea monetară nordică, în anumite condiţii extrem de stricte.

S&P a retrogradat Franţa „din greşeală”
Standard & Poor’s (S&P) a transmis joia trecută, din greşeală, un mesaj către abo­naţii unui serviciu al companiei în care sugera că ratingul „AAA“ al Franţei a fost re­vizuit în scădere, eroare care a dus pentru puţin timp la scăderea acţiunilor pe piaţa americană. S&P şi-a recunoscut ulterior greşeala şi a reconfirmat calificativul Franţei la „AAA“, cu perspectivă stabilă. „Din cauza unei erori tehnice, a fost trimis auto­mat un mesaj astăzi (joi - n.r.) către abonaţii serviciului Global Credit Portal al S&P, în care se sugera că ratingul Franţei a fost schimbat. Calificativul Franţei rămâne la «AAA/A-1», cu perspectivă stabilă, iar acest incident nu este legat de nicio acţiune de evaluare aflată în desfăşurare. Investigăm cauza erorii”, potrivit unui comunicat al agenţiei. Franţa are rating maxim şi din partea Moody’s şi Fitch. Analiştii consideră că ratingul „AAA“ al Franţei s-ar putea afla în pericol din cauza extinderii crizei datoriilor suverane şi a expunerii băncilor franceze faţă de ţări precum Grecia sau Italia.

CE se aşteaptă la un avans al PIB-ului de doar 0,6%
Comisia Europeană a înrău­tăţit prognoza de creştere econo­mi­că în 2012 pentru Uniunea Eu­­ropeană, de la 1,9 la 0,6%, şi a avertizat că nu exclude posibili­ta­tea unei recesiuni „puternice şi prelungite“. Economia spaţiu­lui co­munitar se confruntă cu turbulenţe financiare, încredere scă­zută, măsuri de austeritate în ţări membre şi o încetinire a prin­­ci­palilor parteneri comerciali, po­trivit prognozei econo­mice de toamnă a CE. Totodată, prognoza pentru zona euro a fost revizuită de la 1,8 la 0,5%. De la prognoza an­terioară, din mai, criza din zona euro s-a intensificat, submi­nând încrederea consumatorilor. Pachetele de măsuri de austeritate adoptate în mai multe ţări au afectat creşterea economică. Ce­re­rea din partea sectorului privat, pe care economiştii se bazau pentru a susţine recuperarea, nu s-a accelerat suficient.  „Probabili­ta­tea unei perioade mai prelungite de stagnare este ridicată. Şi, având în vedere incertitudinea neobişnuit de mare referitoare la decizii politice-cheie, o recesiune puternică şi prelungită, însoţită de volatilitatea pieţelor financiare, nu poate fi exclusă”, a declarat şeful diviziei economice a CE, Marco Buti.