Într-un raport „România: relaţiile cu Banca Mondială” erau evaluate proiectele BM şi FMI aflate în derulare şi perspectivele de finanţare ale celor două instituţii în ţara noastră. Banca Mondială evidenţia că „a devenit lider al dialogului asupra politicilor structurale, printre care măsurile de reducere a sărăciei, dezvoltarea sectorului privat, dezvoltarea şi administrarea instituţională”. BM numea instrumentele prin care conducea acest dialog: acordurile PSAL 1 şi PSAL 2. Atribuirea pe sectoare a angajamentelor nete ale Băncii „este dominată de energie şi infrastructură 58 de procente, şapte proiecte” potrivit raportului citat. Ţintele erau privatizări, liberalizări ale tarifelor, reducerea arieratelor la energie electrică. Raportul este redactat în 2002 şi se află în arhiva FMI. Unul din responsabilii pentru acordurile PSAL care au angajat România pe calea trasată de BM pentru politicile energetice a fost Traian Băsescu, ministru al transporturilor. El declara în august 1999: „Obiectivul pe care îl am în calitate de coordonator al acestui program, şi am toate motivele să cred că vom reuşi, este să terminăm realizarea acordului PSAL până la sfârşitul lunii octombrie a acestui an, urmând ca din noiembrie să începem negocierile cu Banca Mondială pentru un acord PSAL 2, care să fie finanţat cu 560 milioane de dolari şi care să acopere tot anul 2000...”.
După 12 ani vedem că lucrurile au evoluat pe aceste direcţii, obiectivele s-au „rafinat”, actorii principali nu s-au schimbat radical. În locul Băncii Mondiale, promotor al privatizărilor în energie a devenit ambasadorul SUA la Bucureşti şi responsabilul cu implementarea tot Traian Băsescu, de această dată în calitate de preşedinte al României. Invitat să deschidă o şedinţă a Bursei de Valori Bucureşti în martie 2011, ambasadorul Gitenstein a lansat un veritabil program pentru privatizarea sectorului energetic românesc cu sarcini foarte exacte: „În eforturile voastre nu aţi folosit piaţa de capital la întregul potenţial. Nu poate exista creştere economică în lipsa unor rezerve energetice sigure, iar sectorul energetic va necesita investiţii semnificative pentru a putea deveni motorul”. Era estimat necesarul de investiţii în sector la 10 miliarde de dolari şi dezavuată reorganizarea sectorului prin cei doi „mamuţi” - Electrica şi Hidroelectrica. Soluţia: privatizarea parţială sau totală. Modelul: privatizarea pe Bursă, după exemplul Poloniei, care a lansat un program de privatizare în valoare de 10 miliarde de euro. Aceleaşi critici şi soluţii erau susţinute public şi de managementul Fondului Proprietatea. Acest Fond era dat ca exemplu pozitiv de Gitenstein, listarea acestuia fiind dovada că pe „piaţa de capital şi în sectorul energetic se întâmplă şi unele lucruri bune”. Dacă vor fi mai mulţi investitori pe Bursă, Fondul Proprietatea va avea mai mulţi aliaţi în lupta împotriva abuzurilor pe care le face statul în folosul aliaţilor politici, spunea ambasadorul.
După o jumătate de an, în septembrie, Traian Băsescu şi preşedintele Obama anunţau Parteneriatul strategic pentru secolul XXI, perceput în principal ca un aranjament juridic pentru colaborarea militară sau de securitate. Aflăm însă că Parteneriatul angajat de cele două ţări, din par-tea României de Traian Băsescu, impune liberalizarea pieţei energetice şi aplicarea unor tehno-logii de utilizare a şisturilor patentate de americani. Ambasadorul Gitenstein, participând la un for economic săptămâna trecută, reia „tezele” privind energetica. „Piaţa de energie va fi o mare provocare pentru România, ea trebuie liberalizată. Nu puteţi atrage investitori dacă nu faceţi asta. Nu se poate”, avertiza trimisul SUA la Bucureşti. Este reluată evaluarea privind suma necesară pentru modernizarea energeticii - 10 miliarde de dolari.
Urmărind unite în timp ideile din acordurile PSAL cu cele aplicate de Ambasada SUA şi declaraţiile politice asumate de Traian Băsescu la Casa Albă rezultă că energetica din România va fi ţinta unor schimbări puternice, cu trend dirijat sub sloganul liberalizării totale a pieţei. Nu apare însă în niciuna din luările de poziţii publice asumarea interesului strategic naţional. Poate Templeton Energing Market Team, care administrează peste 30 de miliarde de dolari pe pieţele de acţiuni emergente, între care şi Proprietatea, să reprezinte interesele cetăţeanului român în lupta cu statul?
Este principala întrebare la care nu au răspuns nici ambasadorul Gitenstein, nici Traian Băsescu, preşedintele care şi-a asumat încă din 1999 privatizările şi liberalizările. După 12 ani de tratare a temei, a venit timpul clarificărilor. Parteneriatul strategic nu cuprinde nominalizarea grupului Templeton, dar declaraţiile publice ale ambasadorului SUA impun fără dubii aranjamente comerciale în care capitalul public gestionat de statul român este deja tranzacţionat.
