CNA pare să-şi fi pierdut de multă vreme raţiunea de a exista. Cu excepţia unor şedinţe furtunoase în care se ceartă ca nişte minoritari la uşa avionului, înainte de a fi deportaţi în patrie, membrii Consiliului Naţional al Audiovizualului par a nu fi foarte interesaţi să se ocupe cu adevărat de respectarea legii care reglementează existenţa acestui organism.
Redus, de ani buni, la nivelul unui serviciu de monitorizare, preocupat doar să dea amenzi pentru derapaje lingvistice şi să inoveze în materie de jurnalism, impunând standarde în funcţie de umorile unora sau altora dintre membri, CNA pare din ce în ce mai puţin preocupat să sancţioneze adevăratele derapaje de pe piaţa TV din România.
Cu complicitatea CNA a devenit posibil ca simbolurile naţionale şi echipele sportive care le poartă să devină vaci de muls pentru broadcasteri minoritari. CNA a închis ochişorii săi umezi la mişcările cabliştilor agresivi, permiţând fie ca aceştia să funcţioneze ca cenzori de conţinut, fie să priveze peste 60% din populaţia ţării de accesul la anumite programe. Evident, prins cu analiza gramaticală profundă ce-i ocupă tot timpul, Consiliul nu are timp să vadă în jur că există televiziuni care nu mai dau doi bani pe lege, modificându-şi grila din mers şi transformându-se peste noapte din televiziuni generaliste de provincie în televiziuni naţionale de ştiri, fără a mai trece prin paşii la care le obligă legea.
Pe vremuri, la începuturile audiovizualului românesc post-decembrist, posturile de la CNA erau vânate pentru că, licenţele TV sau radio fiind limitate, se puteau licita uşor influenţa şi foloasele necuvenite. Astăzi lucrurile nu mai stau chiar aşa, fiind din ce în ce mai uşor să obţii o licenţă pentru transmitere prin satelit. Dovadă stau licenţele obţinute de toţi neaveniţii, retrase după o vreme pentru că nu au fost puse în practică sau licenţele obţinute de toţi neaveniţii care poluează pur şi simplu spaţiul audiovizual.
CNA a fost creat pentru nevoile secolului XX, într-o Românie cu nevoi de secol XIX, la acea vreme. Astăzi, CNA ar putea avea altă menire. Ar putea îndeplini cu adevărat rolul de regulator al pieţei TV, ar putea ajuta la modernizarea mediilor electronice, ar putea face multe. Dar n-o va face, pretextând că nu are lege. Şi nici nu va face prea multe pentru a aplica legea pe care deja o are, pentru că număratul virgulelor aiurea din înjurăturile realizatorilor TV este mult mai spectaculos. Şi, în plus, nici nu supără politicienii care le-au dat membrilor CNA posibilitatea de a freca aiurea gramatica pe bani foarte buni.
