„Iluzii pierdute” este o carte pe care aspiran]ii mai tineri sau mai purii la gloria jurnalistic` ar trebui s` o studieze cu hârtia al`turi, notându-[i punctele în care ar putea-o lua razna într-o meserie care are de-a face atât cu mizeria, cât [i cu str`lucirea. Dar Balzac e mai pu]in prizabil decât Dan Brown, iar o carte în care se vorbe[te [i despre vanit`]ile [i gre[elile jurnalistului prematur vedetizat nu merit` la fel de mult` aten]ie ca o teorie a conspira]iei prost scris` [i tras` de p`r inclusiv stilistic.
În fine, amintesc de aceast` carte pentru c` titlul s`u pare a fi laitmotivul tuturor semizeilor mondeni ai jurnalisticii bucure[tene. Bucure[tene pentru c` aici lucreaz` numi]ii înc` de când personalul i-a l`sat pe peronul G`rii Obor, cu bagajele pline de mâncare pentru o lun` [i înfumurare cât s` le ajung` o via]`. Semizei pentru c` la ei totul este „semi”: ob]in semiperforman]e în semiinstitu]ii de pres` prin activit`]i semijurnalistice pe care le ridic` în sl`vi to]i semidoc]ii. Mondeni pentru c` lumea îi ]ine minte nu neap`rat pentru textele pe care le scriu sau emisiunile pe care le fac, ci pentru faptul c` apar prin tabloide cu vreo fost` amant` de prim-ministru sau pentru c` sunt mai prezen]i pe la cocktailuri [i ceremonii decât prin redac]iile pentru care, chipurile, lucreaz`.
To]i ace[tia ajung, mai devreme sau mai târziu, s` se declare scârbi]i de breasla jurnali[tilor din România sau de dec`derea meseriei în sine, încât, auzindu-i, î]i vine s` crezi c` au [i practicat-o vreodat`. Adev`rul îns` este c` nici m`car atunci când se f`ceau remarca]i la gazeta de perete a [colii nu f`ceau jurnalism, fie el [i în faz` incipient`. Oamenii ace[tia scriu, înc` de la gr`dini]`, opinii. Pentru c` opiniile nu necesit`, în România, munc`. Dac`-i spui unui autor de editoriale c` te documentezi dou` zile înainte de a scrie o rubric` de opinie se va uita la tine ca la o ar`tare preistoric`, una care vine s`-i tulbure lui lini[tea [i certitudinile. Dac`-i spui c`, pentru a scrie o opinie care s` se apropie de realitate, ar trebui s` mai ias` din cluburile [i restaurantele scumpe pentru a vedea cum e via]a la bloc, î]i va replica spunând c` [i via]a la vil` are greut`]ile ei, iar mersul cu limuzina este de zeci de ori mai traumatizant decât transportul în comun.
Ace[ti oameni declar` din ce în ce mai des c` [i-au pierdut iluziile în ceea ce prive[te presa. {i fac aceste declara]ii cu aerul unor insideri de necontestat.
Ei bine, eu unul spun cu mâna pe inim` c` am iluziile intacte. Iar cea care, cu siguran]`, nu m` va p`r`si niciodat` este cea în care v`d cum impostorii care îi am`gesc pe to]i cons`tenii lor c` sunt jurnali[ti la Bucure[ti dispar pe rând, unul având grij` de hotelul de la munte, altul v`zându-[i de trupa de netalenta]i [i a[a mai departe. Sigur, vor veni al]ii [i o vom lua de la cap`t, dar `sta este, pân` la urm`, tot farmecul.
