Semne bune anul electoral are. Chiar dacă la viitoarea vizită a delegaţiei FMI prognoza de creştere economică va fi înjumătăţită, se pare că atât Execu­tivul, cât şi reprezentanţii Fondu­lui sunt dispuşi să accepte o majorare cu 16% a salariilor în 2012. Chiar cu riscul de a-l supăra pe ce­lă­lalt creditor al Guvernului, Co­mi­sia Europeană, care ne amenin­ţă cu sancţiunile procedurii de de­ficit excesiv. 

Numai că, spre deosebire de celelalte state europene, Ro­mânia şi-a făcut temele, fiind campioană la consolidare fiscală în UE.

Guvernul României ar pu­tea să-şi gă­seas­că un aliat de nădejde în FMI, în în­cer­carea de a obţine o de­ro­gare de la atingerea ţintei de de­ficit bugetar de 3% în 2012 (pe ESA 95). În urma viitoarei revizuiri a creş­terii economi­ce pe anul viitor de la 3,5-4% la 2%, reprezentanţii Fon­du­lui vor fi conştienţi că orice re­strân­gere suplimentară a de­fi­citului bu­ge­tar raportat la PIB va rezulta într-o diminu­are suplimentară a creşterii economice. O eventuală încă­pă­ţâ­nare a partenerilor ex­terni în vede­rea atingerii de­ficitului de 3% pe ESA 95 (pro­babil undeva la 2,5% din PIB pe cash) de 4,4% din acest an, în con­diţiile unei prognoze de creştere economică revizu­i­te de numai 2%, ar con­duce la o compromitere chiar şi a a­cestei creşteri. 

Ultimul raport al misiunii FMI în România, de la mij­locul lunii septembrie, chiar dacă e construit pe o creştere de 3,5-4%, pare menit să adu­că speranţe celor afectaţi de mă­suri­le de austeritate din 2009. Pensiile ar trebui să se majo­reze conform legii, chiar dacă mai puţin în termeni nominali, ca urmare a inflaţiei mai reduse înregistrate în acest an. De ase­menea, „dacă nu­mă­rul mai mic de angajaţi din sectorul public cre­ea­ză su­ficient spaţiu, autorităţile ar pu­tea avea în vedere o ma­jorare modestă a salariilor spre sfârşitul anului 2011, men­ţinând în acelaşi timp ni­velul total al cheltuielilor cu salariile în limitele iniţial stabilite”, precizează raportul FMI. În acest punct, Fondul este prea optimist, Execu­tivul urmând probabil a se abţine de la majorări în acest an. To­tuşi, pentru 2012, FMI se arată extrem de op­timist: „În cursul anului 2011, numărul de angajaţi din sectorul pu­blic a continuat să scadă - mai rapid decât se prevăzuse ini­ţial -, creând spaţiu pentru restitu­irea progresivă a ceea ce a mai rămas din reducerea sa­larială până la finele anului 2012 - în conformitate cu de­ci­zia Curţii Con­stituţionale. Mo­mentul şi nivelul ma­joră­rilor vor fi condiţionate de e­vo­­luţia numărului de sala-riaţi din sectorul public, astfel încât să se men­ţină chel-tu­ie­lile totale cu salariile la ni­velul de 7,5% din PIB în 2011, şi la 7,2% din PIB în 2012, de la 9,2 procente din PIB în 2009.”

Potrivit unor surse oficiale, pro­iectul de buget pe 2012 cuprinde do­uă majorări salariale, una de 6% în aprilie şi una de 10% în octombrie. Im­­pactul acestora va fi de aproximativ două miliarde de lei, asemănător cu cel al ma­jorării pensiilor. Faţă de pro­iec­ţia de execuţie bugetară mai veche, impactul majoră­rii pensiilor se reduce cu 0,1% din PIB ca urmare a nivelului mai redus al inflaţiei faţă de aşteptările iniţiale. 

Şi din accize statul ar pu­tea încasa suplimentar 0,1-0,2% din PIB. Din păcate pentru Executiv, la secţiunea ve­ni­turi, statul va trebui să se mulţumească cu mult mai pu­ţini bani prove­nind din profitul BNR, de la 1,3 miliar­de de lei estimaţi la 300 de milioa­ne. Banca centrală nu poate şi să apere cursul, şi să înre­gis­treze profit. Tot la minus vor fi trecuţi şi cei 450 de mili­oane care vor lua calea pilo­nului II de pensii şi cei 170 de milioane reprezentând swap-uri făcute de ordonato­rii prin­cipali de credite cu companiile publice. 

Un im­pact pozitiv asupra bugetului ar putea veni şi din partea acestora, în urma des­cope­ri­rii unei erori de rapor­tare către Eurostat, din care nu s-a eliminat amortizarea în cazul achiziţiilor de active. Potrivit calcu­lelor refăcute pe o creşte­re econo­mi­că de 2%, deficitul cash ar ajunge la 3,7% din PIB. Probabil că, în urma a­peluri­lor făcute de FMI, dar şi de au­torităţile americane în vede­rea rea­lizării unor defici­te mai ridicate în statele cu o si­tuaţie fiscală mai bună în UE, Comisia Europeană ar pu­tea accepta o depăşire a ţin­tei de deficit de 0,5% din PIB.

Totuşi, chiar şi scenariul cu înju­mătăţirea creşterii economice la 2% din PIB ar putea fi unul extrem de optimist. Asta pentru că Eurostat, în prog­nozele sale, nu are voie să ia în calcul nicio eventuală restructurare a datoriei Gre­ciei sau a altui stat eu­ropean anul viitor. Iar şansele ca în 2012 să se întâmple acest lu­cru devin din ce în ce mai ri-dicate, peste 90%. Capitaliza­rea suplimentară a sis­temului bancar european nu este nici ea inclusă. Cele două, cumulate, ar putea avea efecte considerabile a­su­pra execuţiei bugetare de anul viitor. Un eventual eşec în tentativa de recapitalizare a băncilor din Ro­mânia de către băncile-ma­mă ar pu­tea conduce la o im­plicare a statului român în a­cest proces. Lucru la care BNR probabil nici nu vrea să se gân­­dească!

Însă, chiar şi fără a lua în calcul aceste riscuri, FMI este sceptic cu pri­vire la atingerea ţintei de deficit de 3% pe ESA 95 anul viitor. Potrivit Fon-du­lui, „politicile prudente de cheltuieli deja luate în considerare ar trebui să conducă la un deficit cash de sub 3% din PIB. Dar pentru a realiza ţinta de deficit ESA de sub 3%, convenită cu UE, autorită­ţile vor trebui să acopere di­fe­renţa dintre contabilitatea cash şi ESA (în mod tra­di­ţional în jur de 0,5-0,75% din PIB). Tot­odată, se anticipează că Eurostat va încorpora în conturile fiscale un număr de companii de stat cu pier­deri, ceea ce va impune încă o ajus­ta­re fiscală de până la 0,5-1% din PIB”.