Nimic nou sub soare
de Edward Pastia in Editoriale pe 14 Octombrie 2011, 20:01
Îmi sare inima din piept de fericire. Am aflat zilele trecute că a murit oaia „vecinilor” slovaci. Sau capra? Poate vaca... Nici nu mai are importanţă, tocmai le-a murit ceva. Au votat împotriva planului cel nou de ajutor financiar pentru Grecia. Speram însă la o motivaţie pe măsura aşteptărilor pe care le aveam de la politicienii cei admiraţi de noi, localizaţi în vestul graniţei României. Asta până am aflat adevărata cauză: o luptă politică locală, legată de alegeri anticipate, pe româneşte un război pentru „ciolan”. Şi, ca să scurtez dizertaţia pe această temă, o spun pe-aia dreaptă: politica din Vest este la fel ca la noi. Ce argumente legate de un posibil crah financiar slovac, ce motivaţie referitoare la puturoşenia grecilor, nici vorbă de vreo austeritate dictată de guvernul de la Bratislava. Totul se reduce la interese de grup. După cum spuneam, avem şi noi o mare experienţă în acest sens.
Şi dacă tot am pomenit de „marea criză”, să mai vedem şi ce se întâmplă pe meleagurile natale. Din păcate, nimic nu se schimbă. Guvernul nesocoteşte în continuare hotărârile judecătoreşti. Motivează că nu are resurse să le onoreze. Este incredibil că suntem siliţi să fim contemporani cu aşa ceva. Dar dacă un concetăţean condamnat să plătească o amendă sau despăgubire aduce aceleaşi argumente? „Nu am, dom’le, acum cu ce! Peste 10 ani voi putea să achit datoria!”. Cum ar reacţiona „organele”? Simplu. Omul ar intra pe loc la puşcărie, fără drept de apel. Veţi spune că nu este acelaşi lucru. Ba da, exact acelaşi lucru, vorbim aici despre egalitatea în faţa le-gii, despre independenţa instituţiilor statului, despre drepturile constituţionale. Sunt membrii Guvernului mai presus de cetăţenii obişnuiţi? Teoretic, n-ar trebui să fie pentru că sunt plătiţi din banii noştri, din taxe şi impozite.
Mergem mai departe. De ce România nu-şi revine cu adevărat din criză? Pentru că pe fond nu s-a făcut nicio reformă. Economia se bazează pe aceleaşi domenii cu grad mare de risc - imobiliare, comerţ şi servicii financiare -, reformele nu au vizat fondul problemelor, ci doar cuantumul anumitor cheltuieli bugetare, iar piaţa de desfacere locală pur şi simplu nu mai există. Nu mişcă pe nimeni chestia asta. Plângem după investitorii străini, dar guvernanţii nu fac nimic pentru încurajarea investitorilor români. Una este să vii din Occident şi să bagi bani în ţara asta, alta este să vii de la Braşov, Bucureşti sau Tulcea.
Ne mai confruntăm cu ceva: infracţionalitatea. Observăm că activitatea clanuri-lor mafiote a atins cote absolut aberante. Ce face Guvernul? Dă afară poliţişti. Nu din birouri, ci oameni de teren. Ştiţi cum s-au eradicat jafurile din bănci de la sfârşitul anilor ’40 şi începutul anilor ’50? Simplu. Tâlharii erau prinşi, dar apoi, inexplicabil, fugeau de sub escortă. Noroc cu vigilenţa cadrelor care trăgeau în plin pentru că fugarii nu se opreau la somaţie. După vreo trei astfel de încercări eşuate de evadare, bancherii puteau sta liniştiţi cu maldăre de bani în stradă, nu-i atingea nimeni. Mi-e greu să cred că s-a schimbat modul de gândire al infractorilor. Toţi îşi doresc cu ardoare să fugă de sub escortă. Una peste alta, trebuie doar puţină voinţă pentru a rezolva problemele. Şi, în plus, nu costă mult nici muniţia de război. Sunt sigur că bugetul naţional n-ar avea de suferit.