România are în prezent o şansă din patru (26,2%) să nu-şi poată răscumpăra obligaţiunile suverane cu scadenţă la cinci ani. Cel puţin aşa arată evoluţia primelor de risc (credit default swaps - CDS) pe trimestrul al treilea, care au ajuns la 420 puncte de bază. Potrivit ultimului raport CMA Datavision, în pofida datoriei sale publice reduse, cu care se laudă guvernanţii, România se află pe locul 17 în lume din punctul de vedere al posibilităţii intrării în incapacitate de plată. Lider absolut este, aşa cum era de aşteptat, Grecia, cu o probabilitate de default de 90,6%, urmată de Portugalia, cu 61,3%.

Raportul CMA Data­vision este o veste proastă pentru Mi­nisterul Finanţelor Publice (MFP), care refuză cu încăpăţânare să plătească pre­ţul pieţei la obligaţiunile emise pe piaţa internă. Săp­tă­mâna trecută, MFP a res­pins ofertele băncilor pentru obligaţiuni cu maturitate la cinci ani, considerând că ran­­damentul cerut de acestea este prea mare, deşi licitaţiile programate pentru oc­tom­brie abia acoperă titlu­rile ca­re ajung la maturitate în a­ceas­tă lună. Şi în septembrie, MFP a refuzat două o­ferte pri­mite din partea băn­cilor, pentru obligaţiuni tot la cinci ani şi pentru o emisiune de certificate la şase luni. În septembrie, ministe­rul a împrumutat 3,13 mi­liar­de de lei, mult sub valoa­rea programa­tă, de 4,7 mi­liarde.
Potrivit unor surse din piaţă, randamentul solicitat de bănci nu prea are le­gă­tură cu lăcomia, aşa cum lasă să se înţeleagă MFP, ci cu evoluţia CDS-urilor şi cu atingerea limitei de expu­ne­re pe titlurile de stat de către mai multe bănci comerciale active în România.

MFP ar putea apela la banii FMI şi CE
Dublarea CDS-urilor pe trimestrul al III-lea faţă de trimestrul al II-lea limitează capacitatea statului de a ieşi cu emisiuni de obligaţiuni pe pieţele externe, printre care, speră MFP, şi SUA. Costul de finanţare va fi din ce în ce mai ridicat, pentru a putea atrage dolarii doriţi, statul român urmând a oferi randamente mai ridicate. Iar o amânare a finanţării pentru sfârşitul anului în spe­ranţa îmbunătăţirii situaţiei financiare internaţionale ar putea fi o armă cu două tăi­şuri. În cazul, din ce în ce mai probabil, al unei înrău­tă­ţiri, MFP va regreta de­ci­zia, doar dacă nu cumva şi-a făcut planuri de apelare la li­niile de creditare cuprinse în acordul cu FMI, CE şi BM.
De altfel, în ultimul timp se observă o inversare a curbei de randament intern, cu o preponderenţă pe emisiunile pe termen scurt în detrimentul celor pe termen lung. Situaţie care contrazice optimismul ultimului raport al experţilor FMI, de la ju­mă­tatea lunii septembrie, în care se constata că „auto­ri­tăţile au înregistrat progrese în dezvoltarea curbei de randament intern, maturitatea medie la datoria guverna­men­tală internă crescând de la 2,7 ani la finele lui decembrie 2009 la 4,1 ani la finele lunii iulie 2011”.

FMI în lumea minunilor!
FMI este optimistul nu­mă­rul 1 din România, ex­per­ţii acestuia informându-şi şefii de la Washington că nu este de aşteptat ca Româ­nia să se confrunte cu necesităţi reale de finanţare a ba­lanţei de plăţi în 2011 si 2012, şi deci „acordul stand-by şi an­gajamentele de fi­nanţare de la Uniunea Euro­pea­nă vor fi tratate în continuare ca preventive”. Chiar în eventualitatea unui scena­riu de şoc la periferia zonei euro, analiza echipei suge­rea­ză că „rezer­vele ar fi suficiente pentru a acoperi po­tenţialele deficite de finan­ţare ce s-ar putea ivi în cazul unui şoc de lichidităţi în sectorul bancar şi al şocurilor in­directe de la ni­velul în­tregii economii.”
Cu toate acestea, susţin reprezentanţii FMI, „riscu­ri­le de a avea un şoc financiar in­ter­naţional au crescut, ceea ce ar putea conduce la efectuarea de trageri în ca­drul acordului stand-by”. Calculele FMI sunt însă fantasmagorice, prevăzând în continuare o creştere econo­mică de 3,5-4%, faţă de una de 2%, cifră avansată chiar de şeful delegaţiei FMI, Jeffrey Franks. Reprezentanţii FMI prezenţi la Bucureşti ar pu­tea fi urecheaţi cât de curând de şefii lor de la Washington pentru optimismul în legă­tu­ră cu capacitatea României de a rambursa datoria către Fond, despre care au de­cla­rat că „este de aşteptat să fie în continuare puternică. Su­mele rămase de rambursat Fondului vor atinge un ma­xim de 33,6% din rezervele brute în 2011”.