Se prea poate ca acesta să fie ultimul an preelectoral care să mai semene cu cei de dinaintea lui, cu toţi anii preelectorali din ultimii 21 de ani. Cel puţin în ceea ce priveşte agitaţia de pe piaţa media.
De obicei, pe măsură ce se apropie alegerile, partidele şi alte instituţii se agită din ce în ce mai tare să-şi asigure presă favorabilă. Uneori o cumpără, alteori o înfiinţează, alteori ajung la diverse acorduri financiar-politice cu proprietarii. 2011 nu este o excepţie în lunga tradiţie a achiziţiilor de benevolenţie preelectorală. Diferenţa care se simte este dată de continuarea crizei pe piaţa de presă şi pe cea de publicitate, dar asta nu împiedică lumea politică să acţioneze după un tipar depăşit şi care şi-a dovedit deja ineficienţa.
Ca de obicei, anul acesta au început mari mişcări de trupe pe piaţa media. Numai că miza nu mai este constituită de presa scrisă, ca de obicei, ci de televiziuni. Şi nu orice televiziuni, ci cele de ştiri. Ziarele, din ce în ce mai puţin citite sau cumpărate, sunt lăsate deocamdată în pace. Televiziunile însă se frământă, se înfiinţează, se desfiinţează şi-şi racolează una alteia angajaţii.
A existat un val al migraţiei spre B1, în momentul în care această televiziune spera să devină, în sfârşit, o televiziune cu program coerent, obiective şi, de ce nu, audienţă. În acelaşi timp, din B1 se scurgea o parte a vechii echipe, spre
un fantomatic post difuzat de un singur distribuitor de cablu. Acum, televiziunea-fantomă se află, conform spuselor celui care trebuia s-o ducă pe cele mai înalte culmi, „în moarte clinică”. În schimb, acelaşi distribuitor de programe înfiinţează o nouă televiziune de ştiri. De altfel, în ultimii ani asta a fost moda printre investitorii în media: să înfiinţeze televiziuni de ştiri. La un moment dat, existau în piaţă 5-6 televiziuni de ştiri. Azi mai există doar două, plus inexistentul TVR Info. Ei bine, experienţa acumulată de cele două televiziuni principale de ştiri nu a folosit la nimic. Alţi oameni stau la coada gloriei, încercând să înfiinţeze noi canale informative sau să schimbe profilul unora existente. Iar pe lângă aceştia, pe corpul suferind al Realităţii TV se bat noul proprietar şi fostul manager. Financiar, această fărâmiţare a pieţei este un dezastru. Din punctul de vedere al audienţei, de asemenea. Partea bună e că vom avea tot atâtea adevăruri câte televiziuni de ştiri vor reuşi să supravieţuiască până la primăvară. Nu vom avea multe lucruri, nu vom avea parte de jurnalism de calitate, dar măcar vom avea 7-8 versiuni ale adevărului unic şi absolut pe care le vor cunoaşte câte 15-20 de oameni, că audienţă mai mare va fi greu de obţinut.
