Nu, acest text nu este despre oamenii din mass-media, foşti sau actuali, cunoscuţi sub porecla de „piticul” şi care măsoară, în unele cazuri, sub 150-160 de centimetri. Este despre cei care au ajuns să se creadă, în urma unor glume repetate la infinit în mediul virtual, piticii Albei ca Zăpada.
În cazul unora dintre semenii noştri Dumnezeu nu trebuie să se chinuiască prea mult pentru a le lua minţile. Patru luni îi ajung, ba chiar îi şi prisosesc. Este cazul grupării de yesmeni strânşi în jurul lui Sebastian Lăzăroiu, oameni care, de când din mijlocul lor a plecat un şomer pentru a deveni consilier personal al unui fost consilier prezidenţial, nu au mai fost în stare să rămână cu picioarele pe pământ, decolând spre cele mai înalte zări ale politicii româneşti. Nu m-ar mira ca, la un moment dat, să se fi şi apucat să-şi împartă funcţii, cabinete, sepepişti şi locuinţe de la RA-APPS.
Doar că Lăzăroiu nu a stat multă vreme în funcţie, fiind trimis înapoi de unde a venit, în neantul fără de margini al unei minţi abisal de sucite. Admiratorii „Naratorului” s-au înfierbântat şi, cu actele asociaţiei Blogary trafic - proaspăt înfiinţată - în mâini, s-au decis să fie ei partidul providenţial care va scoate România din criză. Ca să ne convingă cât de influenţi sunt dânşii în mediul online, fostul consilier al lui Lăzăroiu s-a apucat să se mândrească, deunăzi, cu cifrele de trafic ale platformei lor de dreapta. Ei bine, în cele mai bune zile, blogul blogaryştilor a avut o singură dată peste 3.000 de vizitatori, o singură dată peste 2.000 şi cam atât. În rest, traficul popularilor şi charismaticilor gânditori de dreapta a depăşit, în total, doar de 11 ori pragul de 1.500 de vizitatori pe zi, în doi ani de existenţă. Este hilar nu pentru că este un trafic mic, în comparaţie chiar şi cu primii 20-30 de bloggeri din România, ci pentru că, mic fiind, cineva crede că el reprezintă o mare mişcare populară.
Dacă pe Internet, unde se adună toţi nebunii, mişcarea lui Lăzăroiu sau a sicofanţilor săi stârneşte interesul a maximum 3.104 curioşi, dar de obicei se mulţumeşte cu 900-1.100 de fani, cum vor oamenii ăştia să câştige alegerile? Cum vor ei să fie motorul unei schimbări? Cum se gândesc că vor dărâma munţii? Cel mai probabil nici nu gândesc, iar asta se vede din uşurinţa cu care îşi însuşesc idei pe care le repetă fără să stea să le rumege nici măcar o clipă. Uneori sunt iritanţi, dar când vezi cu ce performanţe se laudă, îţi dai seama că sunt asemeni acelor pechinezi care latră mult şi îndârjit la câinii de mari dimensiuni, dar ies mereu cu blana leoarcă după ce au trecut pe sub burta acestora din urmă.
