În ultimele zile, principala temă de discuţie în mass-media a fost legată de retragerea Nokia din România. Autorităţile (îndeosebi cele locale) afirmă că au băgat 33 milioane de euro în parcul in­dustrial de la Jucu, fără a-şi putea recupera banii. Cum stau de fapt lucrurile? Statul român a înregistrat venituri directe la buget de peste 50 de milioane de euro din aface­rea Nokia. Alte câteva milioane au ajuns în mod indirect la buget de la societăţile furnizoare de servicii. Iar salariile forţei de muncă angajate s-au redistribuit în consum la alte companii locale al căror profit s-a reîntors în vistieria statului.

Nokia România a adus la bugetul general consolidat, din taxe şi impozite, aproximativ 92 de mili­oane de lei în 2010, iar până în luna au­gust a acestui an Agenţia Na­ţio­nală de Administrare Fiscală (ANAF) a în­casat de la compania finlandeză 45,5 milioane de lei. Astfel, în 2010, Nokia România a avut un profit neimpozabil de 247 de milioane de lei, din care 40 de milioane au repre­zentat obligaţia către stat. Potrivit bilanţurilor pentru anii 2007-2009, societatea a contribuit cu 19,7 mi­lioa­ne de lei la bugetul asigurărilor sociale (pentru angajaţi), 7,99 milioa­ne alte impozite şi taxe, iar 44,7 mi­lioane a fost impozitul pe profit. Com­pania a rambursat TVA de 20 de milioane de lei anul trecut şi de 21 de milioane în 2011.

În total, volumul exporturilor No­kia a fost în 2010 de 3,13 miliarde de lei, iar anul acesta de 3,03 miliar­de. Asta înseamnă că anul trecut 7,8% din volumul total al exporturilor a aparţinut companiei Nokia. În acest an, volumul exporturilor a totalizat 9% din total. Livrările intracomuni­tare în 2010 au fost de 4,42 de miliar­de de lei, iar în 2011 de 1,16 miliarde de lei. Principalele ţări vizate de ex­porturile Nokia România au fost cele din fostul bloc sovietic, ţările arabe şi ţări din Asia Centrală. (Uzbe­kis­tan ş.a.), mai puţin cele din UE.

Pierderi pe orizontală
Dezvoltarea Nokia Village, care ar fi trebuit să înglobeze societăţi fur­nizoare ale companiei finlande­ze, a fost practic blocată de lipsa in­frastructurii, aşa încât niciunul dintre furnizorii tradiţionali ai Nokia nu a mai venit în România. Compania chineză BYD Electronics, unul dintre furnizorii Nokia, a renunţat la des­chi­derea unei investiţii în comuna Ju­cu încă din 2009, şi a disponibilizat şi cei patru angajaţi din Ro­mâ­nia. Printre companiile afectate de ple­ca­rea Nokia din România se află furnizorul de catering şi de transport, dar şi comisionarul vamal Na­po­trans­grup. „Ne afectează pe toţi, vă daţi seama! Este vorba despre un ma­re contribuabil, cu un volum ma­re de export”, spune Doina Pop, ad­mi­nistratorul Napotransgrup. Până şi Camera de Comerţ şi Industrie Cluj a avut de pierdut după ce societatea şi-a anunţat retragerea. „In­clu­siv noi pierdem în jur de 8.500-9.000 de euro pe lună din editarea certifica­telor de origine ale companiei. Prac­tic, în fie­care lună aveam de re­dactat 140-150 de certificate, iar în unele zi­le erau chiar 20 de certificate, ceea ce era un volum mare de muncă”, apreciază reprezentanţii CCIC.

Locul 8 În topul companiilor din TMT
Contractul cu Nokia pentru fa­brica de la Jucu a fost semnat în 2007, iar producţia efectivă de telefoane a început în toamna anului 2008. Du­pă un an de activitate pe pierdere, fabrica a reuşit să obţină venituri din vânzări, în 2010, de 1,606 miliar­de de euro, devenind al doilea exportator din România. În acelaşi timp, tot anul trecut, Nokia România a intrat în top 500 al celor mai mari companii din Europa Centrală, ocu­pând poziţia 93. În rândul companiilor din sectorul TMT (tehnologie, media şi telecomunicaţii) Nokia s-a plasat pe locul 8. Problema ajutorului de stat pentru investiţia Nokia de la Jucu a stârnit îngrijorarea Comi­siei Europene încă din 2008. Pre­şe­din­tele de atunci al Consiliului Ju­de­ţean Cluj, Marius Nicoară, care este şi principalul artizan al aducerii No­kia în România, a recunoscut că ne-ce­sarul de investiţii pentru Parcul Industrial de la Jucu a fost de 33 de milioane de euro, bani care au pro­venit de la bugetul statului.