Turnător la stat pe bani privaţi

Există o lege în ţara asta, 656/2002 pe numele ei, care obligă firmele să raporteze tranzacţiile financiare suspecte. Adică tranzacţiile cu sume de peste 15.000 de euro. Bani gheaţă. Mai mult, fiecare companie care are ca obiect de activitate servicii financiare este obligată să desemneze un angajat propriu care să dea cu subsemnatul la Oficiul pentru Preve­nirea şi Combaterea Spălării Banilor. Potrivit evaluărilor noastre, aproximativ 100.000 de firme ar intra în această categorie. Drept urmare, Oficiul în cauză s-ar putea transforma în instituţia cu cea mai mare re­ţea de informatori din ţară. Ce SRI, ce SIE! Nimic nu s-ar putea compa-ra cu instituţia care confiscă „detergentul“ oamenilor răi care vor să spele bănuţu’ pătat. Aberaţia este cu atât mai mare cu cât „informatorii“ sunt plătiţi pentru asta de către cei pe care-i toarnă. O să spuneţi că asta este, că legislaţia este copiată după cea a statelor din Uniunea Europeană. Sigur, corect, numai că ar trebui să nu mai înghiţim pe nemestecate tot ce ne oferă alţii. Nu ne-a ajuns „epoca Moscova“? Ca să nu mai spun că tranzacţiile dubioase pot fi dibuite printr-o mulţime de alte metode, mult mai puţin „inva­zive“. Trebuie doar să ai instituţii de control aşezate pe baze sănătoase, pe principii corecte din punct de ve­dere etic şi legislativ. Nouă însă nu prea ne pasă. Ca atare, inspectorii Oficiului au început să dea buzna pes­te firmele care nu au desemnat „persoana de contact“. Amenzile pentru „necolaborare“ sunt uriaşe da­că vorbim de societăţi mici şi medii - 15.000 de lei. Numai în cursul anului trecut s-au aplicat amenzi în va­loare totală de 625.000 de lei fir­me­lor care nu au desemnat „informatori”, fie din necunoaşterea legii, fie din dorinţa de a proteja persoane sus­ceptibile de spălare de bani.
Cât despre inutilitatea acestei legi, să vă mai spun ceva. La schimbul valutar, de exemplu, este necesar documentul de identitate, în vreme ce utilizarea bancomatelor nu atrage niciun fel de responsabilitate, singura măsură de siguranţă fiind camera instalată pe aparat. Nimic nu e mai uşor decât să faci tranzacţii cash astfel încât să nu fii nevoit să treci limita de 15.000 de euro invocată de lege. Noi însă ne pricepem foarte bine la abuzuri. De fapt, nu noi, ci autorităţile statului, pe care le plă­tim din taxe şi impozite să ne trateze încă de la naştere drept potenţiali in­fractori. Toate „lecţiile“ pe care le-am primit în anii ’90 despre dreptu­rile omului şi piaţa liberă nu mai au nicio valoare acum. Ame­nin­ţarea teroristă este un bun pretext pentru radicala transformare - eventualele abuzuri nu avem decât să le semnalăm justiţiei, pentru că oricum nu sunt soluţionate decât peste ani buni. Iar mai nou, Guvernul amână aplicarea sentinţelor judecătoreşti până la calendele greceşti, invocând lipsa fondurilor. Nu înţeleg de ce acest principiu nu e valabil şi invers: să ne plătim taxele atunci când vom avea bani, peste şapte ani dacă se poate. Logic, să nu avem parte nici de majorări de întârziere şi nici de dobânzi penalizatoare.