100 din cele 722 companii de stat româneşti se află pe agenda Comisiei Europene, eventualele lor pierderi urmând a fi cuprinse în deficitul bugetar pe 2011. Anul trecut, potrivit unor surse guvernamentale, numai 54 de astfel de companii se aflau pe lista Eurostat, care, de altfel, în octombrie 2010, dar şi în aprilie 2011, şi-a manifestat rezerve faţă de datele furnizate de România. Vestea bună, deşi puţin credibilă, dacă luăm în calcul şi avertizarea Eurostat, este că oficialii susţin că în 2010 cele 100 de companii au înregistrat un excedent de 775 de milioane de lei. Oficialii europeni nu prea îi cred, dovadă fiind o nouă „inspecţie” a Eurostat, aşteptată pentru această săptămână.

Guvernul pare dispus să facă tot ce este posibil pentru a evita sancţiunile pre­văzute de procedura de deficit excesiv, neezitând să apeleze chiar şi la o adevărată alchimie contabilă. Potrivit Eurostat, în deficitul bugetar ar trebui incluse şi pierde-rile companiilor ale căror venituri o-peraţionale (mai puţin subvenţii di-recte şi indirecte) nu depăşesc 50% din cifra de afaceri a acestora. Aver­tis­mentul din luna aprilie 2011 era destul de clar: „Eurostat îşi exprimă rezerve legate de calitatea datelor ra-portate de România, din cauza incertitudinilor impactului asupra deficitului bugetar a rezultatelor unor companii publice şi a naturii im­pac­tului unor tranzacţii financiare”.
În ultimul an, România a fost su­biectul a două inspecţii ale Eurostat, prima în perioada 6-7 septembrie 2010, iar cea de-a doua în 11-13 iulie 2011. Curios este faptul că pe site-ul Eurostat se precizează sec (în cazul ambelor vizite): „Concluziile misiunii nu sunt încă disponibile”. Asta deşi în cazul misiunii din Germania, efectuată în mai 2011, raportul este deja disponibil pe site. De altfel, singurele misiuni care nu au postat ra­portul de pe 2010 sunt cea din Ro­mâ­nia şi cea din Franţa (29 noiembrie 2010). Săptămâna aceasta, pe 26 şi 27 septembrie, este aşteptată o nouă de-legaţie a Eurostat, care va verifica ex­cedentul cu care se laudă Ministerul Finanţelor Publice (MFP).

De la deficit la excedent!
Potrivit unor surse din MFP, pentru 2011 există nu mai puţin de 100 de companii (28 din subordinea ad-ministraţiei centrale şi 72 din subordinea administraţiei locale) ale căror pierderi vor fi introduse în calculul deficitului bugetar după metodologia ESA. MFP susţine însă că în 2010 aceste 100 de companii monitorizate de către Eurostat au raportat excedent total de 775 de milioane de lei. Rezultatele pe care oficialii MFP se pregătesc să le înainteze experţilor europeni sunt de-a dreptul spectaculoase, în condiţiile în care o altă instituţie publică din România este sceptică cu privire la evoluţia companiilor de stat. Potrivit raportului anual pe 2010 al Consiliului Fiscal, „conform metodologiei bugetare europe­ne, o serie de companii de stat au fost reclasificate în sectorul bugetar cu ocazia notificării către Eurostat din octombrie 2010, pierderile acestora fiind principala cauză pentru revizuirea ascendentă a deficitului bugetar în baza ESA95 aferent anului 2009 la 8,6% din PIB faţă de 8,3% din PIB iniţial raportat”. Cu alte cu­vinte, potrivit MFP, nu numai că respectivele companii de stat nu au mai înregistrat pierderi de 0,3% din PIB, ci au trecut la un excedent de 0,15% din PIB.

Investim, nu irosim!
Oficialii MFP au explicat, pentru SFin, că în calculul acestor pierderi nu intră datoriile acestor firme către bugetul de stat, ci doar cele către fur­ni­zori, iar parte din arierate sunt trans­ferate către ordonatorii de cre­dit pe motiv că acele cheltuieli sunt con­siderate investiţii publice. Regu­la se aplică în special la companiile de transport şi infrastructură. De exem­plu, dacă CFR Infras­tructură construieşte sau reabilitează o por­ţiu­ne de cale ferată, cheltuielile nu sunt raportate ca aparţinând CFR In­frastructură, ci Minis­te­rului Tran­spor­turilor. Mai mult, dacă, de exemplu, CNADNR îşi achită în 2010 o  par­te din arierate, sumele plătite sunt contorizate ca plus în cazul ace­lei companii.

Năravuri vechi
Cu alte cuvinte, Executivul în­cear­că să mascheze pierderile companiilor de stat pasând parte din a­rie­ratele acestora către principalii ordonatori de credite, către ministe­re. Practica nu este nouă. Ultimul ra­port Eurostat disponibil cu privire la datele raportate de România, cel din 2008, semnala faptul că în cazul CFR Călători, ca şi în prezent în cazul CFR Infrastructură, împrumuturile contractate de stat în numele companiei nu figurau în deficit, nefiind clar dacă acestea, înregistrate la capitolul „sume datorate instituţiilor de credit” în bilanţul CFR Călători, re­prezintă datorii către bugetul de stat sau către creditori privaţi. Autorită­ţi­le europene au cerut încă din 2008 Guvernului României includerea, de exemplu, a Metrorex în sectorul gu­vernamental. Motivul: „Metrorex a înregistrat pierderi şi a beneficiat şi de subvenţii în perioada 2004-2006. Ra­portările nu respectă regula de 50%, pe perioada 2004-2006 venitu­ri­le operaţionale, mai puţin subven­ţiile, fiind de doar 29,7%, 42,7%, res­pec­tiv 47,3%. Rezultă că respectiva com­panie e o unitate care nu poa­te fi clasificată în domeniul concu­renţial al pieţei şi ar trebui să fie re­clas­ificată în sectorul guvernamental”.

Operaţie estetică asupra datelor
Posibilitatea ca cele 100 de companii de stat care nu-şi puteau asigura venituri operaţionale (mai puţin sub­venţii şi transferuri) de minimum 50% din cifra de afaceri să fi crescut într-un an precum Făt-Fru­mos este infirmată de raportul Con­si­liului Fiscal. Potrivit acestuia, „18% din cifra de afaceri produsă la nive-lul companiilor de stat sunt aferente unor companii aflate de facto în in­solvenţă (au capitaluri proprii negative). În plus, aceste companii concentrează circa 67% din totalul ariera­telor companiilor de stat, beneficia­ză de circa 37% din subvenţiile totale acordate acestora şi produc peste 66% din pierderile companiilor de stat. Chiar şi companiile de stat care au sol­vabilitate pozitivă beneficiază de subvenţii mari (circa 63% din sub­ven­ţiile totale acordate companiilor de stat) care îmbunătăţesc artificial si­tuaţia lor financiară şi o parte semnificativă a lor au cash-flow-uri negative care le erodează solvabilitatea.”