Cei 15.000 de specialişti colcăie

Sebastian Lăzăroiu, ministrul muncii, a fost dat afară cu o zarvă de nedescris. Ba chiar talibanii de la Putere şi-au încălcat propriul embargo mediatic considerând că „subiectul este important”. Absolut nor­mal, mi se pare esenţial pentru Pă­mânt (bine că apa nu este portocalie, altfel „elienşii” ne-ar fi numit „planeta-licu­rici”) că un anume domn Lăzăroiu, pa­fa­rist în ale muncii, nu mai e la... muncă. Nu are nicio relevanţă nici măcar pentru bie­ţii pensionari sau angajaţi. Aaa, dacă „specialistul” era dat afară pe motiv că avem aproape cea mai mare creştere din Europa a costurilor cu forţa de muncă, parcă aş fi fost dispus să recunosc că se vedea o luminiţă. Nici vorbă! A fost pus pe liber că a vorbit de rău partidul. Pa­gubă-n ciuperci, toată lumea face asta, domnul specialist nici măcar nu poate fi numit curajos sau, vai de mine, creativ.
Una peste alta, ex-consilierul preşedintelui-jucător va ajunge din nou pe masa idolului său, Traian Băsescu. Va fi de acord sau nu va fi de acord cu Sulfina Barbu? Ori brusc aceasta va fi găsită ca fiind noua „Muscă” a politicii româneşti? Nici asta nu are importanţă. Mediul este esenţial la Muncă. Omul va trebui să se simtă ca acasă la serviciu şi ce ministru ar fi mai potrivit să creeze un asemenea mediu prietenos?
Dar am irosit prea multă energie cu asta. Să vă povestesc ceva despre atitudine, mai precis cum e cu fotbalul autohton. Că doar la ora când citiţi aceste rânduri tocmai suspinaţi după un weekend reu­şit... Echipele româneşti au avut un parcurs excelent în cupele europene, potrivit specialiştilor. Au fost patru echipe care au jucat. Potrivit calculelor legiferate de specialiştii de la UEFA, patru victorii în­seam­nă 12 puncte. Noi câte am obţinut? Păi, doar 5. Ca atare, putem să spunem că am spart gura târgului european spe­cia­lizat în materie de fotbal? Putem, însă nu ne va crede chiar nimeni. Un procentaj sub 50% înseamnă nesatisfăcător. Cum poate fi altfel când noi intrăm pe teren sub deviza „Dă, Doamne, să se îm­pie­dice adversarul, poate moare, să câş­tig şi io un punct!”? Este o chestiune va­labilă nu numai în fotbal sau sport. Ne mulţumim mereu cu puţin, întotdeauna considerăm că „merge şi aşa”.
Al treilea subiect pare simplu la prima ve­dere şi oricum a trecut neobservat în ne­­bunia Lăzăroiu. Trei mari companii ener­getice europene, Eni din Italia, EDF din Franţa şi BASF din Germania, s-au ală­tu­rat oficial grupului rus Gazprom ca ac­ţionari ai proiectului gazoductului South Stream, care va concura, tot oficial, conducta Nabucco. Mă surprinde rău că Uniu­nea Europeană nu susţine cu înver­şunare „ţeava” pe care specialiştii români o considerau esenţială în ob­ţi­­ne­rea independenţei energetice. Mă refer la Na­buc­co. Sincer, cred că singura şan­să pentru noi este să cântăm o arie în memoria ga­zoductului, că de construit... Şi ne puseserăm atâtea speranţe! Mă rog, bine că nu ne-au înfrânt, ba chiar putem numi acest nou eşec al afacerilor externe româneşti drept mare rezultat de egalitate.
În concluzie, în ţara noastră colcăie specialiştii. Îi vezi la supermarket, la Guvern, la piaţă, în fotbal, peste tot. Abia dacă mai pot prinde un bilet la teatru din cau­za experţilor avizi de cultură. Chiar, soţii Truică s-au împăcat cu soţii Iri? Sau mă­car între ei? Ori şi-a băgat coada şi aici ex-premierul Călin Popescu-Tăriceanu? Greu le descurci p-astea... Să chemăm un specialist!