Deziluzia Obama sau mandatul sub care nu s-a întâmplat nimic…

Printre marile promisiuni electorale în speranţa realizării cărora votul popular american a decis schimbarea şi a adus la Casa Albă Administraţia democrată a preşedintelui Barack Obama, se numără şi câteva de ordin ecologic. Numai că acum, spre sfârşit de mandat prezidenţial, suntem pe cale a constata că niciuna dintre ele nu va avea sorţi de izbândă ca, de altfel, multe altele, precum cele de ordin social. După eşecul proiectului legii privind clima, prin adoptarea căruia SUA ar fi intrat în sistemul Protocolului de la Kyoto privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES), impunând astfel prin exemplul lor atitudini pozitive şi din partea celorlalţi mari poluatori ai lumii, şi prezenţa nesemnificativă a preşedintelui american la summitul ecoclimatic de la Copenhaga (2009), iată că seria neîmplinirilor environmentale continuă. La 2 septembrie a.c., Casa Albă a abandonat şi planurile sale de reducere a nivelului de poluare a aerului, renunţând să mai impună noi restricţii emisiilor de ozon pentru fabrici, vehicule şi instalaţiile de procesare a deşeurilor, sub motivul că ar afecta grav economia, şi aşa aflată în criză. Astfel, la ordin prezidenţial, Agenţia pentru Protecţia Mediului (EPA) a stopat elaborarea noilor Normative naţionale de mediu pentru ozon şi calitatea aerului, ce preconizau limite mai severe ale poluanţilor pentru următorii doi ani.
De obicei, la fiecare 5 ani, guvernul federal revizuieşte asemenea normative, având în vedere evaluările ştiinţifice ale efectului respectivelor substanţe poluante asupra sănătăţii umane. Stabilirea lor avusese loc în 1997, când Administraţia Clinton optase pentru maximul de concentraţii de ozon troposferic de 84 ppb (parts per billion - părţi pe miliard). Negrăbindu-se, preşedintele G.W. Bush a ordonat modificarea acestuia abia spre sfârşitul mandatului său, şi EPA a redus limitele la 75 ppb. Numirea unei noi conduceri a Agenţiei de către Administraţia Obama a condus şi la propunerea înăspririi considerabile a acestor limite înainte de termenul-limită din 2013. Un grup de oameni de ştiinţă a considerat, în acest sens, că ar trebui scăzut nivelul la 70 şi chiar la 60 ppb, estimându-se că astfel s-ar salva viaţa a cel puţin 12.000 de persoane în fiecare an. Preşedintele EPA, Lisa Jackson, şi-a asumat concluziile specialiştilor şi, cu binecuvântarea iniţială a preşedintelui, a pornit la elaborarea proiectului noii reglementări, care urma să fie impusă atât la nivel federal, cât şi statal şi local. Numai că, la reacţia de împotrivire a republicanilor şi la presiunile exercitate din zona afacerilor, iată că şeful Executivului a fost nevoit, din nou, să cedeze şi să abandoneze proiectul!
Să mai amintim, în acest plan negativ, şi că în acordul încheiat cu Partidul Republican pentru aprobarea bugetului pe anul 2012 Obama a acceptat să-l reducă pe cel al EPA cu 16%, făcând astfel imposibile măsuri ecologice importante, precum inspectarea fiecărei fabrici şi rafinării care emit mai mult de 75.000 tone de CO2 pe an! Astfel, toate „ambiţiile“ ecologiste anunţate de actuala Administraţie prezidenţială a SUA la instalarea sa în 2008 au eşuat lamentabil, deziluzionând opinia publică şi făcând posibil a se spune că, sub mandatul preşedintelui Obama, nu s-a întâmplat nimic... ecologist!