Influenţele şi chiar legătura directă dintre schimbările climatice şi conflictele armate sunt din ce în ce mai evidente. Deja un raport din 2007 al Programului ONU pentru mediu (UNEP) sublinia raporturile dintre modificările climei şi insecuritatea mondială, desemnând printre principalele „puncte fierbinţi” nordul şi sudul Africii, Sahelul, zona Mării Meditarane. În luna iulie din acest an, o Declaraţie a Consiliului de Securitate al ONU exprima îngrijorarea asupra consecinţelor pe care schimbările climatice le-ar putea avea în agravarea anumitor ameninţări care apasă asupra păcii şi securităţii globale.
În plan teoretic, în numărul din 24 august a.c., revista „Nature” publică un studiu prin care aduce un element suplimentar în favoarea acestei legături controversate între războaie şi climă. Este vorba de fenomenul „El Nino”, care provoacă migraţia apelor calde din vestul oceanului Pacific spre est, generând secete şi uragane. „Replica” sa, „La Nina”, perioada intermediară mai rece, este inclusă şi analizată, şi ea, în această ecuaţie. Concluzia: în ţările tropicale ar exista de două ori mai multe riscuri de conflicte armate în timpul anilor calzi şi secetoşi, sub influenţa lui „El Nino”, decât în perioada marcata de „La Nina”. O cincime din cele 240 de conflicte cau au izbucnit între 1950 şi 2004 în aceste ţări expuse efectelor curentului au survenit în timpul când „El Nino” era activ. Totuşi, şi cu asemenea consideraţii, rămâne dificil de susţinut existenţa unei legături de cauzalitate între variaţiile climatice şi războaiele umane, dar unele sugestii formulate în raport sunt bine-venite. Într-o situaţie de instabilitate, un conflict latent ar putea să izbucnească prematur în timpul acestei perioade calde. Seceta cauzată de „El Nino” afectează recoltele, ceea ce antrenează o penurie alimentară şi o scădere a veniturilor agricole, iar în plan psihologic, atitudinile şi comportamentele agresive sunt mai frecvente în timpul valurilor excepţionale de căldură.
Aplicate la cazul „primăverii arabe”, asemenea consideraţii presupun unele ajustări şi precizări. Mai întâi, că 2011 este plasat sub semnul sosirii curentului „La Nina”, aşadar corespondentul său „mai fierbinte” nu poate fi implicat în cauză. Totuşi, şi în această situaţie, tulburările politico-sociale nu pot fi cu totul străine climei, prin intermediul impactului său asupra agriculturii şi alimentaţiei. Această ultimă teză este avansată de un studiu publicat la 11 august de New England Complex Systems Institute din SUA. Fără a ignora cauzele profunde ale acestor mişcări protestatare, demersul vizează elementul său declanşator, întrebarea fiind: pentru ce revoltele au izbucnit la acest moment şi nu altcândva, în dictaturi instaurate de decenii? Răspunsul: din cauza creşterii preţurilor alimentelor. Concidenţă sau interdependenţă? În orice caz, potrivit datelor FAO, începută în 2008, escaldarea preţurilor la alimente - care a condus la o creştere a acestora cu 40% numai între ianurie 2010 şi februarie 2011 - nu poate fi ignorată în acest context, cu atât mai mult cu cât ea va continua. Autorii raportului american reamintesc faptul că mariajul între foamete şi revolte are o lungă tradiţie istorică în toate colţurile lumii, căci cum se poate susţine un regim politic perceput ca incapabil să asigure până şi securitatea alimentară a populaţiei sale? Desigur „perceput”, pentru că, în realitate, responsabilii de o asemenea situaţie se află la nivel global. Evoluţii interesante în dezvoltarea unei teorii a conflictelor ecoclimatice şi o înţelegere mai adâncă a realităţilor în care trăim...
