Aurul Băncii Naţionale, din subsol şi de la Moscova

Preşedintele Traian Băsescu a relansat dezbaterea despre rezerva de aur a BNR. Tema a fost propusă într-un interviu televizat şi i-a luat, cred, prin surprindere pe specialiştii Băncii Centrale „sarcina” de a dubla practic tezaurul de metal galben la nivelul de 200 de tone. Surprizele - plăcute sau mai adesea, neplăcute - sunt specialitatea casei în perioada acestei preşedinţii, aşa încât transmiterea prin TVR, de pe terasa vilei lui Ceau­şescu de la Neptun, a unui mesaj explicit către BNR trebuie încadrată în contextul practicilor lui Traian Băsescu. Este totuşi de lămurit de ce preşedintele nu a discutat acest subiect la întâlnirea de la Cotroceni, din 9 august, pe tema evoluţiilor economiei internaţionale. I-a avut atunci ca invitaţi pe guvernatorul BNR, pe primul-ministru, pe preşedintele Consiliului Fiscal. Din declaraţia de presă a lui Traian Băsescu nu transpare absolut nimic legat de nivelul rezervei de aur a BNR. Ce a apărut ca noutate de la 9 august, data întâlnirii de la Cotroceni, până la 23 august, data discuţiei televizate de pe terasa din Neptun? Preţul aurului a tot de­păşit recordurile istorice în cele două săp­tă­mâni, ajungând de la 1.850 dolari la puţin peste 1.900 dolari/uncie. Gramul de aur, după cotaţia BNR, a fost la 22 august de 178,53 lei, dar, surpriză, după patru zile, la 26 august, pierduse câţiva lei - fiind de 168,84 (aproape 5 procente). Tona de aur este evaluată la 168.840.000 de lei, adică 39.727.058 de euro. Rezerva de aur a BNR, de 103,7 tone, avea la sfârşit de iulie valoa­rea de 3,76 miliarde de euro. O creştere la 200 de tone a rezervei de aur ar impune, la costurile „la zi” ale metalului galben, o inves-ti­ţie de circa 3,7 miliarde de euro. Este pro­blema Consiliului de Adm­inistraţie al Băncii Centrale să analizeze schimbarea de strategie în structura rezervei valutare prin creş­terea aurului deţinut.
Preşedintele Băsescu a legat această schimbare de stimularea unor proiecte în minerit - amintind de Roşia Montană, dar şi de alte două mine. Reluarea mineritului într-un do­me­niu în care România are o experienţă care dăinuie de mii de ani este o noutate şi pentru Ministerul Economiei care, în ultimii ani, s-a specializat şi a consumat fonduri însemnate în închiderea minelor. Potrivit informa­ţi­ilor difuzate de compania care deţine proiectul Roşia Montană, producţia estimată aici ar fi de 300 de tone aur, ceea ce înseamnă că o treime poate să fie deja acontată de BNR. Ar fi un stimulent extraordinar pentru viabilizarea exploatării incluse anterior şi în programul de guvernare al PDL. Un transfer al aurului din subsolul Munţilor Apuseni în subsolurile care adăpostesc trezoreria BNR are, evident, un orizont de timp de câţiva ani. Dar strategiile se fac, la fel de evident, pentru perioade consistente, şi ele se adap­tează în funcţie de elementele concrete acumulate.
Este interesant să privim şi evoluţia în timp a tezaurului de aur al României pentru a putea face comparaţii cu situaţiile din diferite momente ale istoriei ţării. O facem şi pentru a da informaţii exacte, citând cea mai bună sursă - lucrarea „Tezaurul Băncii Naţio­nale a României la Moscova”, a cărei ediţie a II-a, revizuită şi adăugită, pune la dis­poziţie şi statistici foarte interesante. Meritul autorilor - Cristian Păunescu, consilier al Gu­verna­torului BNR, şi istoricul Marian Ştefan - este de necontestată valoare atât pentru demersul patriotic al acestei lucrări, cât şi prin concluziile ce impun acţiuni de viitor.
În ultimii 90 de ani statistica BNR arată că până în 1928 era luată în calcul şi partea tezaurului depusă la Moscova în cursul anului 1917, în timpul retragerii în Moldova - de 91,2 tone aur. În 1928, înaintea crizei, re­zerva de aur era astfel de 165,6 tone. În 1940, înainte de războiul mondial, rezerva scăzuse la 139,7 tone. Antonescu a vândut Germaniei ţiţei şi produse agricole cu plata în aur, rezerva ajungând la 241,9 tone - maximul istoric atins în 1944. Datoria de război este plătită însă tot cu aur, şi rezerva scade în 1955 la 45,8 tone. În 1965, la venirea lui Ceauşescu la putere, stocul era de 81,9 tone, iar în 1989 scăzuse la 45 de tone, cu un „vârf” în 1980 de 115,4 tone. În mandatul lui Mugur Isărescu, rezerva sporeşte la 103,3 în anul 2000 şi se men­ţine la acest nivel - 103,7 (acum).
Sursa Roşia Montană poate aduce rezerva la 200 de tone, dar să nu uităm că Tezaurul rămas la Moscova are tot 91,2 tone, ca atunci când a fost predat Rusiei. Putem ajun­ge la pragul dorit de Băsescu şi pe calea diplomaţiei, şi pe calea mineritului. Să vedem unde va fi mai uşor să săpăm!