Băsescu, keep walking!

Băsescu visează. Cu ochii deschişi şi cu voce tare. De când a apărut pe prima scenă politică a ţării a tot visat, chestii mai mărunte sau mai măreţe, unele s-au îndeplinit, altele nu. Suntem şi acum nostalgici după ţepele din Piaţa Vic­toriei sau unii dintre noi mai duc do­rul întâlnirilor trimestriale ale preşe­din­telui cu electoratul, în Piaţa Universităţii.
Dar visul cel mai mare al lui Traian Bă­sescu, invocat în aproape toate luările de poziţie, contondente sau nu, este cel legat de modernizarea statului român. La început nu era foarte clar în ce cons­tă această modernizare. Doar să fie Boc premier şi doamna Udrea ministră? Nu!, s-a dovedit că nu era de ajuns. Avem nevoie de un nou sistem parlamentar, unicameral, cu mult mai puţini aleşi ai neamului, cu cheltuieli mai mici şi eficienţă sporită. S-a pronunţat po­po­rul la referendum, nu-i aşa?, deci musai trebuie să respectăm dorinţele de modernizare ale acestuia.
Apoi a constatat preşedintele că ţării nu-i şade bine cu atât de multe judeţe, pentru că din cauza birocraţiei nu pu­tem absorbi miliardele de la Bruxelles şi, în plus, acest sistem administrativ nu este decât o pepinieră de baroni, ca­re sunt tare buni când îi ai la tine în partid şi foarte dăunători atunci când sunt, şi ei, dar mai ales banii lor, în ograda duşmanului. Să facem aşadar o ţară cu numai 8 judeţe, sau regiuni de dezvoltare, sau, fie!, 8+2, că şi ungurii sunt oameni, iar secuii au nevoile lor specifice de autodeterminare.
Preşedintele s-a autodefinit ca jucător, deci prin natura sa trebuie să se afle în continuă mişcare. Nu are timp aşadar să aştepte ca reformele propuse, impu­se sau nepuse să se înfăptuiască, el mer­ge mai departe. Viziunile sale de­pă­şesc însă graniţele României. A mai fost unul, cu două mandate înaintea sa, ca­re se visa lider regional. Acela însă visa aşa, cum visează visătorii. Noaptea, iar dimineaţa zorii zilei alungă visul ca    pe-un abur. Nu, Traian Băsescu s-a vi­sat li­der european şi acum consideră visul îndeplinit, că doar cine a fost singurul care a cutezat să se răstească la ruşi? Aşa că acum se consideră în­drep­tăţit să viseze la un megastat paneuropean, cu politici fiscale, economice şi mi­litare comune. În fapt, o structură fe­derativă în care statele naţionale ce­dează din su­veranitate în favoarea centralismului, scopul fiind edificarea unei structuri care să facă faţă noilor pro­vocări ale globalizării.
Superb arc peste timp: de la campania de demolare a chioşcurilor din Bucu­reşti şi de anihilare a câinilor vagabonzi la Statele Unite ale Europei, un soi de metalicurici numai bun să-şi împartă sclipiciul către Orientul Mijlociu, Libia sau cine ştie ce alte ţări emergente şi impertinente. Carevasăzică, moderni­zăm statul român ca să-i luăm după aia suveranitatea şi să-l includem într-o me­gastructură politico-economico-militară. Ei bine, asta e diferenţa între un preşedinte şi un muritor de rând: viziu­nea. Sau poate viziunile de la mersul înainte seară de seară.