Gavrilă G. Gavrilă ajunge pe lumea cealaltă aparent printr-o eroare. De aceea nu figurează în registre, nu are nici bon alb pentru Rai, nici negru pentru Iad. Fostul redactor al Televiziunii Române, la emisiunile de divertisment, se trezeşte suspendat între lumi, printre duhuri care ştiu precis unde vor ajunge, duhuri din toate universurile paralele celui din care provine. Fiecare capitol e o schiţă ironică, satirică, Gavrilă e un fel de Micul Prinţ călătorind nu de pe o planetă pe alta, ci din fiinţă în fiinţă, fiecare dintre ele venind la „triajul” Rai-Iad cu experienţe spectaculoase şi insolite. Până la urmă, Gavrilă va fi retrimis pe Pământ şi va mai trăi acolo 45 de ani după ce revenirea acasă şi în TVR nu se va face fără opoziţie şi peripeţii. În 1986, romanul regretatului H. Salem (1927-1991), cunoscut umorist, „Cercul Virtuos”, acum la Editura Tritonic, a fost oprit de cenzură, după tipărire, înainte de „bunul de difuzare”, apoi republicat după un an cu numai două capitole schimbate. Cititorul de azi, obişnuit cu satira politică neîngrădită, înţelege cu greu ce efect puteau avea glumele, deloc nevinovate din perspectiva cenzurii, ale lui H. Salem, după cum nu va pricepe cât de greu era să trecă un text care se baza pe existenţa unei „alte lumi”, cu Infern şi Paradis pentru recompensarea şi pedepsirea faptelor oamenilor, un tărâm populat de îngeri, sfinţi, suflete desprinse de trup şi în care chiar Dumnezeu are, evident, un rol major. Că Raiul în care nimereşte Gavrilă e imperfect, absurd şi birocratic, totul nu putea fi decât o aluzie la „Raiul” comunist, proclamat ca minunat, în realitate minat de flagrante prostii şi disfuncţii. Romanul lui H. Salem e scris cu mare vervă, glumele se ţin încă bine, deşi umorul se perimează repede şi au trecut peste pagini 25 de ani. Multe dintre caricaturile schiţate de romancier se potrivesc foarte bine şi azi cu feţele unor politicieni, potentaţi, arivişti ai vremurilor noastre. Totuşi există o blândeţe a ironiei lui H. Salem. E clar că omul era un adept al jubilaţiei, şi nu al încruntării pamfletare sarcastice. După un sfert de veac zâmbetul destins al lui H. Salem ne bucură din nou.

Prozatorul Mircea Opriţă, distins recent cu Premiul „Ion Hobana” pentru întreaga activitate literară în SF, publică ediţia a doua, revăzută, a unui vast eseu pe o temă de care s-a ocupat şi regretatul Ion Hobana: opera lui Wells, o ispită pentru orice autor SF, un clasic imposibil de ocolit „H.G. Wells - Utopia Modernă”, Millenium Books. Perspectiva lui Mircea Opriţă este diferită de a maestrului său Ion Hobana pentru că se referă doar la aspectele utopiei moderne aşa cum a fost ea întemeiată de Wells în continuarea marilor creaţii ale lui Thomas More, Tommaso Campanella, Roger Bacon, Swift şi, mai înainte, ale lui Platon. În abordarea lui Mircea Opriţă, Wells creează utopia modernă, „ştiinţifico-fantastică”, prin despărţirea de clasici şi abordarea succesivă a unor niveluri tot mai subtile de anticipare a viitorului, de la „utopia tezistă” din „Oameni ca zeii” la contrautopie, cea din „Când se va trezi Cel-ce-doarme”, după ce trecuse prin romane destul de întunecate, dar literar mai izbutite, precum „Omul Invizibil sau „Războiul lumilor”. Volumul lui Mircea Opriţă este unul foarte sistematic şi precis, el analizează din punct de vedere „utopist” toată opera lui H.G. Wells, un „cetăţean al Utopiei”.  Ne bucurăm astfel de încă o lucrare însemnată asupra marelui înaintaş al fanteziei ştiinţifice.