Unităţile fondurilor de pensii private au scăzut cu până la 4,2% în „săptămâna neagră” 1-8 august, iar cele ale poliţelor unit-linked şi cu peste 15%
Panica instalată pe pieţele de capital din întreaga lume după retrogradarea istorică a ratingului maxim AAA al Statelor Unite a avut impact şi asupra averii financiare a circa 6,6 milioane de investitori români „pasivi”, din care o bună parte, probabil, nici nu ştiu că au acest statut. Este vorba despre participanţii la fonduri de pensii private obligatorii (pilonul II) şi facultative (pilonul III), precum şi despre deţinătorii de poliţe de asigurare de viaţă cu componentă investiţională (unit-linked), ale căror conturi de acumulare s-au diminuat, cel puţin temporar, ca urmare a „înroşirii” burselor de pe tot mapamondul, inclusiv a celei de la Bucureşti. Partea bună a lucrurilor este că participanţii la fondurile de pensii private vor începe să-şi încaseze beneficiile acumulate doar după 15-20 de ani, iar cele mai multe din contractele unit-linked în vigoare sunt tot pe termen lung, de cel puţin 10 ani, deci este suficient timp pentru ca pierderile să fie recuperate. În plus, respectivii investitori instituţionali - administratorii de fonduri de pensii şi asiguratorii de viaţă - au început să profite încă din momentul maxim de panică de ieftinirea semnificativă a acţiunilor listate şi au intrat la cumpărare la cotaţii atractive, cu potenţial mare de profit.
Prăbuşirea cu 15% a cotaţiilor de la Bursa de Valori Bucureşti (BVB) în decurs de şase zile de tranzacţionare, în intervalul 1-8 august 2011, a „şters” circa 110 milioane de lei din volumul total de active nete al fondurilor de pensii private obligatorii şi facultative, valoarea unităţilor de fond scăzând, în medie, cu 1,83% în cazul fondurilor obligatorii şi cu 1,93% în cazul celor facultative. La finalul lunii iulie, cei peste 5,58 milioane de participanţi la fondurile pilonilor II şi III deţineau, cumulat, active nete în valoare totală de 5,94 miliarde de lei, potrivit datelor Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP).
Risc şi potenţial de cåştig mai mari
Cel mai mult au avut de suferit, în mod firesc, fondurile de pensii private cu cea mai mare expunere pe acţiuni listate. Pe pilonul II, al fondurilor de pensii obligatorii administrate privat, liderul industriei, fondul de pensii ING, a cunoscut o diminuare cu 2,16% a valorii unităţii de fond, iar singurul fond cu grad de risc ridicat asumat prin prospect, fondul Aripi, administrat de Generali Pensii, a înregistrat o scădere cu 2,18% a valorii unităţii de fond.
Potrivit ultimelor date oficiale disponibile ale CSSPP, la jumătatea anului în curs fondul ING avea plasate peste 16% din active în acţiuni listate, investiţiile bursiere ale fondului ridicându-se, la acea dată, la suma de 336,7 milioane de lei. La rândul său, fondul Aripi avea în portofoliu acţiuni listate cu o valoare totală de 63,3 milioane de lei la 30 iunie 2011, reprezentând 14,58% din activele sale.
Cea mai mică pierdere a fost consemnată de fondul AZT Viitorul Tău, gestionat de Allianz-Ţiriac Pensii Private, de 1,45%, în condiţiile în care după primul semestru al anului fondul avea investite pe burse 10,44% din active, respectiv suma de 131,22 milioane de lei, situându-se pe locul 2 în topul fondurilor cu cea mai mică pondere a acţiunilor listate în portofoliu. Pe primul loc în acest top s-a situat fondul Vital, administrat de Aegon, cu 10,01% din active plasate în acţiuni (14,5 milioane de lei). Vital a avut a treia cea mai mică scădere de valoare a unităţii de fond de pe pilonul II, de 1,58%.
Două fonduri au ieŞit pe plus din „săptămåna neagră”
Pe pilonul III, al pensiilor private facultative, pierderea cea mai mare de valoare a unităţii de fond a fost consemnată tot de jucătorul cel mai expus pe pieţele de capital, respectiv de fondul ING Activ. Unitatea de fond a acestuia a scăzut în valoare cu 4,24% între 29 iulie şi 8 august 2011, în condiţiile în care, la jumătatea anului, ING Activ deţinea acţiuni listate reprezentând aproape 29% din activele sale, valoarea acestor deţineri fiind de 14,28 milioane de lei. De asemenea, fondul AZT Vivace, cu o pondere de 23,74% (6,82 milioane de lei) a plasamentelor bursiere în active, a consemnat o diminuare a valorii unităţii de fond cu 3,75% în săptămâna respectivă.
Au existat şi două fonduri de pensii private facultative, dintre cele 13 active pe piaţă, care au reuşit să-şi majoreze valoarea unităţii de fond în cele 7 zile de cădere accentuată a preţului acţiunilor. Astfel, fondul BRD Primo şi-a sporit valoarea unităţii de fond cu 0,14% în intervalul respectiv, iar fondul OTP Strateg - cu 0,05%. Niciunul dintre aceste două fonduri nu avea expunere pe acţiuni listate la 30 iunie 2011, ele fiind, de altfel, singurele fonduri fără investiţii bursiere în portofoliu la data respectivă.
Un an mai dificil
Fondurile de pensii private obligatorii au consemnat, de la începutul anului şi până pe 8 august inclusiv, un randament pozitiv mediu, la nivel de piaţă, de 1,48%, iar cele de pensii facultative - unul de 0,90%, în condiţiile în care, potrivit ultimelor date ale INS, inflaţia pe primele şapte luni ale anului a fost de 2,39%. Toate fondurile de pe pilonul II au înregistrat rezultate pozitive în intervalul 31 decembrie 2010-8 august 2011, situate între 0,54% (ING) şi 2,37% (Pensia Viva).
Pe pilonul III, 5 dintre cele 13 fonduri erau pe minus pentru anul acesta la data de 8 august, respectiv ING Activ (-2,26%), BRD Medio (-1,02%), Stabil (-0,94%), AZT Vivace (-0,47%) şi Raiffeisen Acumulare (-0,30%). Cele mai bune rezultate au fost consemnate de fondurile Concordia Moderat (+4,59%), BRD Primo (+4,43%) şi OTP Strateg (+2,57%).
Pe lângă scăderile semnificative ale acţiunilor listate pe burse, un alt motiv al reducerii randamentelor fondurilor, comparativ cu anii anteriori, este diminuarea dobânzilor aferente instrumentelor de plasament cu venit fix, atât la depozite bancare, cât mai ales la titluri de stat.
Nu în ultimul rând, legislaţia în vigoare nu permite administratorilor de fonduri de pensii private să efectueze plasamente în active-mărfuri (cum ar fi aurul sau petrolul) decât cu condiţia de a deţine fizic mărfurile respective, ceea ce face ca acest tip de investiţii să fie prea complicate şi prea costisitoare pentru fondurile româneşti de pensii. În acest fel, fondurile au ratat oportunitatea de a profita de creşterile de cotaţii ale acestor active pe pieţele internaţionale şi de a proteja acumulările participanţilor de fluctuaţiile burselor.
Profituri acumulate mari
Pe de altă parte, atât pentru participanţii la fondurile de pensii private obligatorii, cât şi pentru cei ai fondurilor de pensii facultative, reducerile de valoare ale unităţilor de fond din perioada de panică bursieră nu au diminuat decât foarte puţin profiturile importante obţinute în anii anteriori. În plus, participanţii nu sunt câtuşi de puţin nevoiţi să marcheze la propriu aceste pierderi, dat fiind că ei nu vor începe să-şi încaseze beneficiile acumulate decât după 15-20 de ani.
Anul trecut, fondurile pilonului II au consemnat, la nivel de piaţă, un randament mediu de 14,33%, iar cele ale pilonului III - unul de 10,16%, în condiţiile unei rate a inflaţiei de 7,96%. Dintre fondurile de pensii private obligatorii, cel mai bine au performat BCR (16,10%), Alico (15,53%) şi ING (15,43%), iar dintre cele facultative - Eureko Confort (15,14%), Raiffeisen Acumulare (14,36%) şi AZT Moderato (13,40%). De la debutul activităţii, pilonul II a obţinut un randament mediu cumulat de 44,31%, iar pilonul III - de 26%.
Poliţele unit-linked după prăbuşirea burselor: între -15,24% şi +1,28%
Conturile celor circa un milion de români titulari de poliţe de asigurare de viaţă cu componentă investiţională în care riscul plasamentelor este asumat de către client (unit-linked) au consemnat, după săptămâna de panică bursieră 1-8 august 2011, randamente care au mers de la pierderi de peste 15% la câştiguri de 1,2%, potrivit datelor celor mai importanţi asiguratori activi pe această piaţă. Dintre cele 37 de programe de investiţii luate în calcul de SFin, administrate de companii care controlează, în total, peste 70% din piaţa unit-linked, doar 8 au înregistrat randamente pozitive în intervalul menţionat, unul a rămas pe zero, iar celelalte au suferit diminuări ale valorii unit-urilor.
Dolarul la putere!
Ca şi în cazul fondurilor de pensii private, cele mai mari diminuări ale valorii unit-urilor au fost consemnate de programele investiţionale puternic expuse pe burse. Astfel, cea mai mare pierdere din perioada respectivă a fost consemnată de programul Equity al ING Asigurări de Viaţă (-15,24%), cu grad de risc foarte ridicat, dat de ponderea de 100% a acţiunilor listate în portofoliu. Anul trecut, graţie condiţiilor favorabile de pe piaţa de capital, programul Equity a furnizat un randament pozitiv de 12,48%.
Tot liderul pieţei a furnizat şi programul investiţional care a funcţionat cel mai bine atunci, un program denominat în dolari şi intitulat Verde. Acesta a avut un câştig de 1,28%, având un grad de risc foarte scăzut, graţie structurii de plasamente, compusă în proporţie de 90% din obligaţiuni şi de 10% din instrumente de piaţă monetară.
Alte programe care au cunoscut scăderi semnificative de valoare ale unit-urilor sunt de asemenea puternic expuse pe burse, cum ar fi programul Activ al Generali Asigurări (-11,02%), Progresiv de la Allianz-Ţiriac (-9,37%) sau EuroExtra de la Eureko (-8,60%).
Mai multă libertate de mişcare
O asigurare de viaţă de tip unit-linked are două componente, una de protecţie şi una de investire. O parte din prima de asigurare achitată de client este destinată acoperirii riscurilor asigurate pe poliţă (deces, invaliditate etc.), iar cealaltă este plasată în fonduri de investiţii, clientul fiind cel care alege ponderea celor două.
Legea nu limitează în niciun fel opţiunile de investiţie ale asiguratorilor, iar asiguratul poate alege dintr-o gamă mai largă de profiluri de risc şi de portofolii de plasamente decât în cazul fondurilor de pensii private facultative. Atât costurile implicate de achiziţia unei astfel de poliţe de asigurare, cât şi riscurile investiţionale specifice sunt mai mari decât la pensiile facultative, însă şi randamentele înregistrate pot fi semnificativ superioare.
În plus, o poliţă de asigurare unit-linked poate fi răscumpărată înainte de maturitatea ei, în general după minimum trei ani de la data încheierii ei, contra unui comision specific.
Creşte nevoia de protecţie, scade apetitul de risc
Volumul de prime brute subscrise pe segmentul poliţelor de asigurare de viaţă unit-linked a scăzut cu 10,47% în primele trei luni ale acestui an, comparativ cu perioada similară din 2010, potrivit datelor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA). Astfel, subscrierile s-au diminuat de la 179.428.402 lei în primul trimestru al anului trecut la 160.637.953 de lei în intervalul ianuarie-martie 2011. În schimb, pe segmentul poliţelor clasice de asigurare de viaţă, destinate protecţiei, primele brute subscrise s-au majorat în intervalul respectiv, cu 13,60%, de la 231.854.598 de lei la 263.392.638 de lei.
Lucrurile au stat oarecum invers anul trecut, când apetitul pentru risc al românilor, alimentat şi de evoluţiile pozitive de la BVB, a făcut ca segmentul unit-linked să crească peste media generală a pieţei de asigurări de viaţă, iar poliţele life clasice să consemneze o scădere. Astfel, subscrierile din contracte cu componentă investiţională s-au majorat cu 9,18% în 2010 faţă de 2009, de la 565.774.631 la 617.720.689 de lei, în timp ce primele subscrise din poliţe clasice au scăzut cu 2,22%, de la 1.030.051.349 la 1.007.201.003 lei. Piaţa totală de asigurări de viaţă a crescut cu 2,30% anul trecut, de la 1.628.162.635 la 1.665.668.554 de lei, potrivit datelor CSA.
Profită de ieftinirea acţiunilor
Din postura de investitori instituţionali, administratorii de fonduri de pensii şi asiguratorii de viaţă dispun atât de resursele financiare, cât şi de expertiza necesară pentru a reuşi să treacă cu brio peste momentele de prăbuşire a burselor şi de a le transforma în oportunităţi de câştig. Potrivit unor surse din piaţa financiară, aceştia au început să profite încă din momentul maxim de panică de la BVB de ieftinirea semnificativă a acţiunilor listate şi au intrat la cumpărare la cotaţii atractive, cu potenţial mare de profit.
De altfel, pe pieţele mature, graţie statutului lor de investitori pe termen lung şi foarte lung, fondurile de pensii nu cad victime panicii, precum micii investitori, şi li se întâmplă mai rar să marcheze efectiv pierderi în astfel de momente. Mai mult, ele sunt cele care, de multe ori, susţin exit-urile marilor fonduri speculative, în perioadele de scădere a cotaţiilor.
Pe de altă parte, pe termen scurt, fondurile de pensii sunt mai vulnerabile la căderi ale burselor, întrucât, pe lângă că profilul lor investiţional este pe termen lung, de multe ori au parte de reglementări mai stricte cu privire la modificarea structurii de alocare a activelor, ceea ce nu le permite să reacţioneze foarte rapid la mişcări bruşte ale pieţelor. De exemplu, în Marea Britanie, activele fondurilor de pensii private au suferit pierderi de 120 de miliarde de lire sterline în ultima lună, potrivit datelor asociaţiei profesionale a acestora.
Clienţii trebuie să fie mai atenţi şi mai activi
Una dintre cele mai interesante şi utile opţiuni pe care le au la dispoziţie clienţii asiguratorilor de viaţă care au în portofoliu mai multe programe de investiţii unit-linked, cu profiluri de risc şi portofolii investiţionale diferite, este aceea că-şi pot transfera activele acumulate de la un program la altul contra unui comision modic şi chiar gratis în unele cazuri. Această opţiune este extrem de folositoare în primul rând persoanelor care se apropie de vârsta pensionării şi care, pentru a-şi proteja sumele acumulate de mişcări adverse ale pieţei precum cea recentă, îşi pot muta banii de la programe investiţionale mai riscante la altele mai conservatoare.
Însă bineînţeles că nu doar cei mai în vârstă, ci toţi clienţii sunt interesaţi să se ferească de volatilitatea de pe pieţele de capital. În acest fel, deţinătorii de poliţe capătă mai mult control asupra plasamentelor lor şi urmăresc cu mai multă atenţie ce se întâmplă cu banii investiţi.
O astfel de opţiune nu există încă în legislaţia pensiilor private obligatorii, cu toate că CSSPP a elaborat un pro-iect de lege în acest sens. Acesta prevede că, pentru protejarea intereselor participanţilor, începând cu data de 1 ianuarie 2014, fiecare administrator va administra câte trei fonduri de pensii administrate privat cu profil de risc diferit, unul conservator, unul echilibrat şi unul dinamic.
