Un pas înainte, doi înapoi

Hotărât lucru, nimeni nu se poate plânge că trăieÅŸte într-o Å£ară plicticoasă. Fie că-Å£i place, că te enervezi, că ajungi la disperare sau că-Å£i este indiferent, traiul nostru se petrece într-o Å£ară agitată ca o sticlă de băutură carbogazoasă, evident nesănătoasă. Pen­tru mine este mai mult decât clar că actuala putere se screme din răsputeri să-ÅŸi aranjeze un cadru favorabil pentru alegerile din 2012. Orice putere a făcut asta. Văd povestea coÅŸului zilnic pentru pensionari. Ea poate părea o iniÅ£iativă bună dacă n-ar merge în paralel cu două măsuri luate în mod evident împotriva pensionarilor: impozitarea suplimentară a pensiilor (adică bani mai puÅ£ini) ÅŸi nebunia sugrumării financiare a sistemului de sănătate, cu efecte dramatice pentru preÅ£ul medicamentelor ÅŸi prezenÅ£a pe piaţă a celor subvenÅ£ionate. Cu o mână vrei să dai, cu alte două ai luat deja.
N-am cum să evit nici subiectul autostrăzii Bucu­reÅŸti-ConstanÅ£a, un soi de drum al durerii. Am mai scris despre asta, dar trebuie să revin. Emil Boc ÅŸi Anca Boagiu au „inaugurat“ încă 20 de km de aÅŸa-zisă autostradă. Sunt 7 ani de când domnii ÅŸi doamnele portocalii se chinuiesc groaznic să termine 60 de km mari ÅŸi laÅ£i. Apreciez zbaterile minis­trului transporturilor de a face ceva pentru Cons­tanÅ£a, judeÅ£ul din care provine. Inaugurarea, dacă o putem numi aÅŸa, poate părea un succes dacă n-ar fi două probleme serioase: se circulă doar pe o singură bandă ÅŸi după atâta amar de vreme ne-am pierdut răbdarea. E un paradox tipic românesc, o situaÅ£ie extrem de amară. Autostrada Soarelui a fost „inaugurată“ de trei prim-miniÅŸtri ÅŸi peste ea au trecut 10 guverne! Åži nici azi nu e gata...
DorinÅ£a regimului Băsescu-Boc de a face câte ceva bun în domenii cerute cu insistenţă, aproape cu disperare de oameni se loveÅŸte de cel puÅ£in două ba­riere de netrecut: lipsa de pricepere ÅŸi reaua-inten­Å£ie dovedită în privinÅ£a priorităţilor. Dacă am fi sto­pat pis­cinele fără apă, telegondolele în zone minie­re complet neatractive turistic ÅŸi patinoarele de partid cu preÅ£uri de cinci ori mai mari ca în Ungaria, astăzi aveam ÅŸi noi drumuri civilizate ÅŸi un pic de satis­fac­Å£ie după aÅŸa o guvernare. Din păcate, mer­gem de ani buni ca-n proverbul românesc: un pas înainte, doi înapoi. Concluzia e simplă: suntem înapoiaÅ£i cu actualii conducători. Åži la propriu, ÅŸi la figurat.