În articolul „Energia ieftină nu este pentru sărăci” apărut pe data de 3 mai 2010, revista „Săptămâna Financiară” a publicat integral cele 14 contracte renegociate şi prelungite de către Hidroelectrica cu furnizorii de energie privaţi, atrăgând atenţia că aproximativ 80% din energia ieftină produsă de societate a fost atribuită direct acestor furnizori, fără a fi ofertată la bursa de energie OPCOM. De asemenea, am precizat şi preţul mediu de vânzare (25 euro/MWh), care era mult sub preţul pieţei la vremea respectivă.
Ceea ce trebuie precizat referitor la aceste contracte, unele dintre ele cu valabilitate până în 2018, este faptul că nu în toate cazurile energia livrată de Hidroelectrica a fost re­vân­dută la preţuri mai mari, fiind si­tuaţii în care ea a fost utilizată în con­sum. Astfel, contractul cu Alro Sla­tina şi ArcelorMittal Galaţi a fost motivat de nevoia de a sprijini producătorii autohtoni, cu condiţia ca respectivele societăţi să nu revândă energia primită. Menţionăm că Alro Slatina avea deja un contract valabil cu Hidroelectrica până în 2013, dar acesta a fost renegociat şi prelungit până în 2018, pentru o cantitate de energie de 3 terawaţi oră (TWh) pe an, conţinând şi o clauză cel puţin bi­zară: stabilirea preţului energiei în funcţie de cotaţia aluminiului pe pie­ţele internaţionale. Mult mai mo­deşti au fost cei de la Arcelo­r­Mit­tal, care au reuşit să încheie un contract doar pentru 2010, pentru o cantitate de energie de 1,737 TWh, la un preţ de 138 lei/MWh, aproximativ 32 eu­ro/MWh. În schimb, despre restul con­tractelor directe negociate de Hi­droelectrica cu traderi de energie nu s-a spus absolut nimic, sub pretextul că ele ar fi secrete. „Săptămâna Fi­nan­ciară” a reuşit să afle care sunt aceste contracte şi ce cantitate de e­ner­gie hidro conţin ele, demon­tând astfel afirmaţiile guvernanţilor care pretind că aproape 40% din ener­gia hidro este direcţionată şi către con­su­matorii casnici din România.

Cum se calculează pierderile
Hidroelectrica vinde peste 80% din energia electrică produsă unui nu­măr de 14 firme, lăsând pentru coşul de energie destinat celor mulţi mai puţin de 20%, restul până la 100% fiind acoperit de energia termo şi nucleară, prima fiind mult mai scum­pă. Aşadar, la costuri de pro­duc­ţie estimate de circa 20 de eu­ro/MWh, Hidroelectrica vinde mai departe cu 25-29 de euro /MWh, în condiţiile în care pe piaţa liberă costul megawatului se apropie de 40 de euro. Estimările celor de la Fondul Proprietatea, conform cărora Hidro­elec­trica ar fi pierdut de pe urma acestor contracte aproape 100 de milioane de euro, pot fi reale doar în condiţiile în care nu se ţine seama de faptul că societatea are împrumuturi de la diferite bănci de peste 600 de milioane de euro (bani pentru in­v­estiţii), garantate în mare parte tocmai de contractele ferme pe termen lung. Hidroelectrica vindea anul trecut energie la preţul mediu de 120 de lei pe MWh (28,5 euro), faţă de 81 de lei pe MWh, spunea fostul mi­nistru al economiei Adriean Videa­nu, considerând că este o afacere bu­nă. Dacă însă ţinem cont de faptul că pe piaţa liberă costul unui megawat era de 160-170 lei, nu pare chiar aşa. Contractele încheiate prin negociere directă, excluzând piaţa angro de ener­gie, cu Alro Slatina şi Arcelor­Mittal Galaţi, reprezintă mai puţin de o treime din întreaga cantitate de energie pe care Hidroelectrica şi-a pro­pus să o producă în 2010, în con­diţiile în care alte 50 de procente au fost servite pe tavă altor 12 traderi pri­vaţi, care o revând ulterior la pre-ţuri mult mai mari.
Drept urmare, la coşul de ener­gie pe care îl achită consumatorii din România, energia hi­dro, cea mai ieftină din sistem, participă cu mai puţin de 20%. La o producţie medie de circa 16 TWh pe an, nu mai puţin de 13,795 TWh au fost vânduţi în ba­za acestor contracte.