Proiectul de revizuire a Constituţiei gândit la Cotroceni prevede că deficitul bugetar nu poate fi mai mare de 3% din PIB, datoria publică nu poate depăşi 60% din PIB, iar importurile externe pot fi contractate numai în domeniul investiţiilor. În art. 138 la „Politica financiară” se precizează prin proiect că „Statul trebuie să evite deficitul public excesiv”, adăugându-se prevederile concrete pe care le-am enumerat.
Discuţia publică în jurul acestui subiect nu a adus cine ştie ce ratinguri, aşa încât a rămas ca temă doar pentru avizaţi. În Uniunea Europeană însă, datoriile publice ale statelor sunt analizate în toate reuniunile la vârf, toate instituţiile financiare văd în aceste deficite, considerate uriaşe, bomba cu ceas care va declanşa o criză financiară cu consecinţe dramatice. În ultimul deceniu, datoria publică la nivelul UE a crescut de la 60% din PIB (2000) la 80% (2010). Se situa în 2010 la 83% în Germania, 81% în Franţa şi 79% în Marea Britanie, România având un indice foate bun, cu doar 30,7% din PIB. Criza datoriilor este declanşată însă în Grecia - 157% PIB, Italia - 120%, Irlanda - 112%, Portugalia - 101%. Niveluri de alertă au, de asemenea, şi SUA - 91% PIB şi Japonia - 223% PIB, şi ele supravieţuiesc cu această cocoaşă de ani mulţi, aşa încât sunt şi economişti care privesc la aceste statistici diferenţiat, ştiind că SUA şi Japonia nu pot intra în faliment, iar Grecia, iată, este un cadavru economic pe care se face disecţie, deşi, paradoxal „pacientul” în moarte clinică mişcă.
România, cu acest deficit ajuns acum la 36%, trăieşte mai bine decât supraîndatoratele Grecia, Irlanda, Portugalia sau Spania? A ieşit România din criză cu adevărat prin strângerea şurubului prin menghina FMI? Doar declaraţiile lui Traian Băsescu şi Emil Boc susţin că s-a însănătoşit economia, că perspectivele mai bune sunt ca şi atinse. Una este să asiguri un nivel decent de trai, la care să aduci corecturi prin reducerea datoriei publice, şi alta să arunci în şomaj sute de mii de oameni, să desfiinţezi sistemul public de sănătate şi să blochezi cultura, învăţământul, sportul, ordinea publică prin bugete de austeritate draconică.
Blocarea prin Constituţie a PIB ce va rezolva? Dacă este să vedem ce înseamnă o creştere de la 36 la 60%, echivalentul în bani, ar însemna circa 30 de miliarde de euro. În doi ani, regimul Boc-Băsescu a crescut datoria statului cu o sumă similară care, administrată prost, nu a rezolvat nimic. Reluarea creşterii economice la cifre minuscule nu va asigura creşterea PIB aşa încât şi sumele împrumutate să nu altereze nivelul îndatorării. La un PIB chiar cu zece procente mai mare, un spor de datorie publică tot de zece procente ar aduce doar 1-1,3 miliarde de euro în plus faţă de situaţia actuală. Aşa încât declaraţiile politice optimiste, rostite cu ton responsabil, grav, nu schimbă datele problemei.
Modificarea Constituţiei propusă de Traian Băsescu are ca model o propunere similară făcută de Sarkozy. În căutarea procentelor pierdute la încredere, Sarkozy impune francezilor tema politică a verii: regula de aur a bugetului - echilibrarea veniturilor cu cheltuielile. Modelul nu e original, el a fost copiat de Sarkozy din Constituţia Germaniei Federale, care stipulează această regulă încă din 1949. Dar, regula de aur nu a împiedicat Germania să se îndatoreze. În realitate, bugetul RFG a avut derogare de zece ori după 1970 de la regula constituţională, statul urmând politica ţărilor dezvoltate. Regula a fost din nou luată în discuţie, şi Camera inferioară a parlamentului german a stabilit că statul nu va putea subscrie împrumuturi mai mari de 0,35% din PIB - adică 8 miliarde de euro. Regula se va aplica însă din 2016.
Traian Băsescu vrea să impună modelul franco-german pe o economie care nu poate demara fără împrumuturi. El s-a inspirat, cred, din legea lui Ceauşescu Nicolae care, la încheierea plăţii împrumutului extern, a legiferat interzicerea la apelarea creditelor externe asumate de România socialistă. Timpurile, iată, revin sub formule puţin modificate cu aceleaşi mentalităţi dictatoriale la timonă.
