E.coli, un atac la agricultura bio?

După atâtea campanii mondiale suspecte, precum cele legate de gripa aviară şi cea porcină, şi în condiţiile în care presa internaţională vor­beşte de o veritabilă „privatizare” a Organizaţiei Mon­dia­le a Sănătăţii (OMS), având în vedere mai ales interesele pe care le promovează, ac­tua­la criză provocată de bacteria E.coli este vă­zută de mulţi în acelaşi context controversat. În orice caz, specialiştii atrag atenţia că, în privin­ţa legăturilor cu agricultura biologică, este vor­ba numai de su­poziţii interesate concuren­ţial-economic, şi nici­decum de probe concludente. Într-adevăr, presu­punerea că bacteria făcută responsabilă de „epidemia” celor câteva zeci de persoane afectate ar fi avut ca origine se­min­ţele germinate provenite dintr-o fermă bio din Germania a indus ideea că agricultura eco, care foloseşte mai puţin produse fitosanitare şi recurge la fertilizanţi naturali, ar creşte probabi­litatea infectării alimentelor cu agenţi microbieni. Problema este mai veche, dar o atare ipo­te­ză nu a fost confirmată. Astfel, încă din 1996, într-un studiu realizat de Centrul de control al bolilor infecţioase din Atlanta (SUA) asupra u­nui caz în care o infecţie provocată de o tulpină patogenă de E.coli ar fi cauzat 250 de decese, s-a vehiculat o asemenea teză. Într-o trei­me din si­tuaţii, era vorba de consumul de produse or­ga­nice, în timp ce variantele bio nu re­prezentau decât 1% din alimentele consumate în SUA! O simplă coincidenţă sau o legătură di­rectă? Alte cercetări ulterioare nu au confirmat-o şi, în plus, evoluţia condiţiilor de efectuare a agriculturii biologice o exclud din ce în ce mai mult.
Condiţiile de desfăşurare a acestor activităţi agricole şi de siguranţă a alimentelor, stabilite în plan naţional şi internaţional, converg în a­cest sens. Aşa, de exemplu, producătorii bio utilizează bălegar pentru fertilizarea terenurilor, dar acesta este rar folosit în stare brută; cel mai adesea, este împrăştiat pe sol în urma unui proces de prelucrare, ori este compostat în aer liber sau în spaţii închise. În timpul compostajului la su­pra­faţă, reziduurile se descompun treptat spre a fi asimilate progresiv în sol şi, adesea, chiar înainte de cultivare. Compostajul în spaţii închise presupune menţinerea acestora, timp de 6 luni, la temperaturi de aproape 70OC, ceea ce permite distrugerea agenţilor patogeni. Dacă nu sunt crescători de animale, producătorii bio recurg la produse fertilizate pe bază de materii organice, omologate şi comercializate oficial.
În plus, agricultura biologică este supusă unei certificări independente, terţe, şi, astfel, este controlată periodic, promotorii săi trebuind să respecte prevederile caietului de sarcini recu­noscut la nivel european. Totodată, ei sunt obli­gaţi să respecte regulile de trasabilitate precum orice alt agricultor. Aşadar, tot atâtea garanţii de evi­ta­re a propagării, pe această cale, a a­gen­ţilor patogeni sau a altor surse de afectare a sănătăţii consumatorilor.
Desigur, risc zero nu există nici în cazul produ­se­lor agroalimentare ecologice. Dar avantajele ma­jo­re pe care le oferă pentru sănătatea uma-nă şi măsurile de siguranţă adoptate le pla-sează pe o poziţie net superioară celor oferite de agricultura convenţională. Distorsionarea realităţilor prin ma­nipulare, precum „inven-tarea” şi suprali­ci­ta­rea unor „epidemii” supramediatizate, nu folo­seşte decât interesului economic transnaţional, şi nicidecum cetăţeanului de rând.