Cåt a existat URSS, Romånia avea un singur „mare prieten” la graniţa de nord şi est. Acum avem doi vecini în locul Uniunii Sovietice, Ucraina şi Republica Moldova, Rusia rămånånd să privească spre noi peste Marea Neagră, ca ţară riverană. Înseamnă pentru Romånia de fapt trei probleme, cu specificul foarte accentuat de interesele fiecărui vecin nou. Statalitatea acestor ţări de la Nord şi Est suferă de bolile co-pilăriei, relaţiile lor cu Romånia au păstrat însă şi rănile trecutului peste care se pun plasturi, moştenesc şi reflexele Rusiei imperiale, dar şi dorinţa de hegemonie cel puţin în regiunea Mării Negre. Intervine în ecuaţie şi Turcia, astfel încåt Romånia îşi susţine interesele într-o zonă în care echilibrele sunt foarte sensibile, iar suspiciunile depăşesc de multe ori încrederea. Tensiunile apărute în ultimele săptămåni între Romånia şi Rusia nu pot fi judecate în afara contextului regional la care ne-am referit.
Întrebarea este de ce a ales Traian Băsescu să aducă în discuţie subiectul delicat al războiului purtat de Romånia din iunie 1941 pånă la 23 August 1944, implicånd grobian ca punct de susţinere al trecerii Prutului, în antiteză, abdicarea Regelui în 1947. Reacţia Rusiei nu s-a lăsat aşteptată şi ea a apărut la un moment-cheie pentru echilibrul pe continent - comitetul Rusia-NATO desfăşurat la Soci.
Problema scutului care agită relaţia dintre SUA şi Rusia nu va fi tranşată în acest an. Obama nu mai poate ceda încă o dată dorinţei Moscovei de a avea un scut efectiv comun sau a amåna sine die apărarea antibalistică. Decizii majore nu se vor lua pånă după alegerile americane din 2012, iar Rusia ştie că un dialog cu republicanii va fi greu de înfiripat pe acest subiect. Obama vrea să „congeleze” scutul în datele actuale, altfel nu poate spera la o reînnoire a mandatului.
Băsescu, agitånd băţul prin gardul Rusiei, îl ajută pe Obama în vreun fel? Un aliat „rebel”, reclamat de ruşi, poate fi un element de negociere între cele două puteri. De altfel, Rusia avansează ideea ca baza de la Deveselu să fie inclusă ca un element component în scutul comun Rusia-SUA (NATO) care să apere flancul sud-estic al Europei. Asta ar fi însă o umilinţă pentru „războinicul” Băsescu, dar, ca şi în multe alte ocazii, americanii îşi dau måna cu ruşii peste capul Romåniei. Scutul este însă pentru politica lui Traian Băsescu o chestiune de imagine, în spatele căreia se încearcă să se acopere lipsa de mijloace de susţinere a intereselor noastre la Marea Neagră. Ucraina, cu pretenţii nesatisfăcute pe platoul continental, a pornit un program de înzestrare susţinută a flotei maritime militare. Corvetele construite în colaborare cu Germania şi echipate cu rachete franţuzeşti de mare performanţă schimbă echilibrul pe lacul numit de Băsescu „rusesc”.
Romånia pune în „jocul” militar fregatele ei greoaie şi obosite, care, vai, sunt armate cu echivalentul unor praştii. Rusia va primi rapid navele Mistral, purtătoare de elicoptere şi trupe de asalt. Construite în Franţa, ele asigură un salt în modernizarea flotei ruseşti.
Între Ucraina şi Rusia relaţiile sunt acum mult mai cordiale faţă de perioada portocalie de la Kiev.
Ca atare, şi presiunea asupra Romåniei şi Republicii Moldova va fi mai mare. Diplomaţia de la Bucureşti şi analiştii militari caută să afle unde se termină Rusia şi de unde începe Ucraina. O enigmă şi pentru Traian Băsescu, care nu înţelege de ce cånd dai într-unul, ţipă doi.
