Camera de luat vederi

Trăim în miezul unui ev aprins. Parcă aşa suna una din lozincile din vremea comunismului. Tot soiul de activişti îşi luau angajamentul „să urmeze nea­bătut politica partidului şi sfaturile înţelepte ale iubitului conducător“. Cam asta se întâmplă şi în zilele noastre. A zis comandantul suprem că şcoa­la românească produce tâmpiţi? Activiştii au trecut imediat la lucru. Au pus în practică geniala vi­ziune. Prima sută de mii de tâmpiţi a fost livrată societăţii cu ocazia bacalaureatului. Destui năuci s-au repezit să aplaude iniţiativa, să înjure toţi tinerii, sub motiv că n-au niciun interes pentru edu­caţia lor. Generalizarea e la ordinea zilei. Toţi cei care au picat sunt vinovaţi ab initio. Semn că marea diversiune a reuşit în parte. Şi suntem abia la începutul campaniei electorale, cu final în noiembrie 2012 sau chiar februarie-martie 2013. Vă daţi seama ce ne aşteaptă cu marea vânzo­leală a dosarelor de privatizare, interpretate politic de Băsescu şi compania? O să fie, probabil, cea mai mare operaţiune de manipulare de la căderea comunismului. Sunt foarte curios ce efect va avea această campanie bine pregătită în laboratoarele puterii. Câtă lume va fi păcălită? Îndrăznesc să anticipez că... destul de multă.
Dar să mă întorc la scandalul din educaţie. Virtutea principală a bacalaureatului picat a fost camera de luat vederi. Acest mijloc poliţienesc şi securistic de supraveghere a devenit argumentul principal pentru cinste şi corectitudine în educaţie. Asta pentru că majoritatea profesorilor şi elevilor fură, înşală, copiază. În general, trag în piept edu­caţia. Asta e viziunea pornită de la cel mai înalt nivel, care se răsfrânge puternic asupra mentalului colectiv. Mulţi gândesc aşa, iar preşedintele şi acoliţii săi merg în campaniile diversioniste pe studii sociale. Acolo unde găsesc o nemulţumire mai mare, se pliază pe ea, transmit mesajul şi e-fec­tul e gata. Aşa uită lu­mea de salarii, pensii, şo­maj, preţuri. Înjură elevul şi brusc se simte mai bine. Camera de luat vederi, ca obiect al ones­tită­ţii, a funcţionat deci pentru 100.000 de elevi trân­tiţi la examenul de bacalau­reat. V-aţi întrebat însă dacă acelaşi mijloc tehnic are valoarea definită şi în cazul infracţiunii politice? La 15 septembrie 2010, filmaţi de vreo 20 de camere de luat ve­deri, 80 de parlamentari ai puterii, în frunte cu Roberta Anastase şi Sever Voinescu, au fraudat votul de la legea pensiilor. Au fost săvârşite mai multe infrac­ţiuni în aceeaşi noapte neagră a de­mocraţiei ro­mâ­neşti. Credeţi că vreunul dintre in­frac­torii poli­tic­i filmaţi şi difuzaţi în faţa întregii ţări a păţit ceva? I-a picat cineva la vreun examen al vieţii, au rămas fără funcţii ori libertate? Niciu­nul, toţi sunt bine mersi, în ei se pompează sume uriaşe de la bu­getul de stat pentru o bunăstare vizibilă. N-au fost deranjaţi nici măcar cu întrebări de procu­rorii care simulează o anchetă, în urma plân­gerii opo­zi­ţiei. Băsescu sau Boc n-au văzut nimic, tac
într-o complicitate infracţională absolut greţoasă. După ce s-au hotărât să acopere gunoiul furtului sub co­vo­rul portocaliu pentru Roberta & Co, guvernanţii de azi s-au hotărât să dea de pământ cu ne­norociţii de elevi care presupun ei că fură în masă examenul de bacalaureat. Camera de luat vederi - un instrument cu dublă interpretare. Hoţii lor sunt buni. Res­tul, să plătească. Cinstita putere!