Nevoia de duşman
Umberto Eco este, în primul rånd, un mare gånditor, un mare teoretician al literaturii. El este, după cum ştie toată lumea, şi un binecunoscut autor de romane bestseller („Numele trandafirului”, „Pendulul lui Foucault”, „Cimitirul din Praga”). Cum coexistă cele două feţe ale lui Eco, romancierul şi eminentul specialist în semiotică? Mai mult decåt romanele, cărţile lui non-fiction ne pot apropia de un posibil răspuns. În colecţia Plural M a editurii Polirom a apărut volumul „Cum ne construim duşmanul” de Umberto Eco, traducere de Ştefania Mincu, o culegere de eseuri care dezvăluie viziunea lui Eco despre viaţă şi literatură. Fie că este vorba despre cucerirea sau păstrarea puterii inventånd un duşman colectiv, fie că e vorba de căutarea de comori, de gastronomie, de embrioni, de Hugo, Dumas sau Joyce, ba chiar şi de WikiLeaks, Eco scrie cu precizia şi profunzimea savantului, dar şi cu un umor savuros.
Ce-aş fi eu fără tine?
În colecţia Strada ficţiunii a editurii Allfa, seria Bestseller, a apărut romanul „Ce-aş fi eu fără tine?” al scriitorului francez Guillaume Musso, traducere din limba franceză şi note de Diana Morăraşu. Musso este un scriitor de succes, cărţile sale fiind traduse în 33 de limbi şi våndute în milioane de exemplare. Două dintre romanele lui, „Vei fi acolo?” şi „Fata de hârtie”, apărute tot la editura Allfa, au fost prezentate în această rubrică. În „Ce-aş fi eu fără tine?” avem de-a face cu o iubire pasională, amalgamată cu un roman poliţist, cu o doză de paranormal şi cu ceea ce s-ar putea numi un drum iniţiatic. Gabrielle, fiica lui Archibald, este sfåşiată între dragostea pentru tatăl ei şi iubirea pentru Martin. Archibald este un hoţ celebru, specializat în artă şi pietre preţioase. Martin este un poliţist care a jurat să-l prindă pe Archibald. Iar cånd miza jocului este faimosul diamant Cheia Paradisului...
Flavia, copilul-minune
Flavia De Luce este un copil-minune, deşi nu pictează, nu cåntă, nu compune muzică şi nici nu scrie versuri. La 11 ani, Flavia este pasionată de chimie, mai ales de otrăvuri, iar dacă în satul ei, Bishop Lacey, se comite vreo crimă, ea este cea care va afla cine este criminalul şi de ce a comis crima. În romanul „Buruiana care împleteşte ştreangul” de Alan Bradley, apărut la editura TREI, traducere din engleză şi note de Monica Vlad, Flavia trebuie să dezlege misterul morţii păpuşarului Rupert, ucis prin electrocutare în toiul unui spectacol cu „Jack şi vrejul de fasole”. Dar în cursul investigaţiei, Flavia, folosindu-şi talentul de detectiv şi o surprinzătoare (la vårsta ei) cunoaştere a naturii umane, mai află şi adevărul despre un caz aproape uitat, al unui copil de cinci ani găsit spånzurat cu ani în urmă. O carte agreabilă, cu suspans şi cu un personaj foarte simpatic.
