Răul care ne conduce

N-am avut de aşteptat prea mult pentru a observa un val uriaş de indignare internă şi externă la adre­sa ultimelor afirmaţii făcute de preşedintele Traian Băsescu. Insufi­cient cultivat şi fără să în­ţe­leagă nici acum, după 7 ani, cum trebuie să se comporte şi ce trebuie să spună un şef de stat european, domnia sa a făcut mult rău României prin cele declarate. Vru­te şi nevrute. Premeditate sau nu. Cu raţiuni e­lec­torale sau din proprie con­vinge­re. Indiferent care este motivaţia, gafa e una de proporţii. Să le luăm pe rând. Ter­felirea Ma­jestăţii Sale Regele Mihai a declanşat pro­teste ale unor intelectuali care până mai ieri lău­dau şi felul în care clipeşte Băsescu. Unii au ce­rut demisia imediată a preşedintelui, alţii l-au fă­cut mojic, mocofan, incult, stupid. Multe calificative, cum n-am văzut în şapte ani de mandat. Zeci de oameni im­portanţi, de la Sorin Iliesiu la Victor Rebengiuc şi Florin Zamfirescu, academicianul Dinu C. Giu­rescu şi alte figuri importante ale intelectualităţii au considerat ca descalificante şi antina­ţio­nale afir­ma­ţiile despre Regele Mihai. Pe plan intern, du­pă haloimasul fără de sfârşit pe care-l traversăm din punct de vedere social şi economic, consecinţa gafelor impardo­nabile a fost un soi de solidarizare. Fără să ceară nimeni în mod deschis re­ve­nirea la monarhie, sentimentul public pozitiv faţă de mo­narh şi această formă de guvernământ pare să fi explodat. Un sociolog social-democrat dedulcit cu dru­muri de seară la Cotroceni şi contracte fru­muşele cu instituţii de stat portocalii recunoştea mai deunăzi că „numărul simpatizan­ţilor Regelui Mihai a crescut de 4 ori în mai puţin de 7 zile de la afirmaţiile lui Tra­ian Băsescu”. Evident, pus în balanţă cu Majes­tatea Sa care anul acesta îm­pli­neşte 90 de ani, preşedintele nostru e un pigmeu politic şi educaţio­nal. Şi-a dat singur cu firma în cap, lăsându-ne pe noi să în­ţe­legem exact care-i cantitatea şi calitatea anilor de şcoa­lă pe care i-a parcurs. Dacă totul rămânea pe plan intern, am fi spus că ne-am obiş­nuit cu răul. Sau să ne conducă cel care-l provoacă zi de zi. Dar faptele sunt mai grave. Minis­terul de Externe de la Mos­cova a dat publicităţii un co­mu­nicat gravissim, în care pre­şedintele român este fă­cut pulbere. El conţine un cuvânt fără pre­cedent în rela­ţiile diplomatice. Federaţia Rusă îl consideră pe Băsescu „un ne­ru­şinat”. Faptul că cel care conduce nemijlocit politica ex­ternă ro­mâ­nească a fost în stare să provoace o reacţie atât de dură atrage asupra ţării noastre consecinţe din cele mai nefaste. Relaţia dintre Rusia şi România, aflată oricum într-o fază semi-congelată, a fost încă o dată lovită sub centură de vorbele necontrolate ale chiriaşului de la Co­tro­ceni. Dincolo de gafele în lanţ ale lui Băsescu pe care le simţim continuu pe pielea noastră, trebuie să remarc perversitatea specifi­că Moscovei. Ei folosesc acelaşi dublu standard, aceleaşi criterii care se aplică altora şi nu lor. Dacă Româ­nia condusă de Mare­şa­lul Ion Antonescu (executat ca şi criminal de război şi aliat al lui Hitler) a săvârşit o crimă prin invazia militară pe teritoriul URSS în 1941, pactul criminal nazisto-comunist Ribben­trop-Molotov e legitim? Antonescu a gre­şit cu siguranţă pentru că a trecut Nistrul, nu Pru­tul. Ba­sarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei fuseseră anexate abuziv prin forţa armată, cu su­te de mii de români ucişi, răniţi, deportaţi, dez­ră­dă­cinaţi. Când Stalin a bătut palma cu Hitler să fure teritorii româ­neşti a fost un erou, iar când Antonescu s-a înţeles cu Hitler să recupereze te­ri­torii româneşti e un criminal? Pă­catele mare­şalu­lui au fost judecate şi sunt azi subliniate cu tu­şa groasă, pentru dra­mele reale cauzate evreilor şi ţiganilor. Moscova de azi e însă o conti­nua­toare gre­ţoasă a celui mai mare criminal din istorie, Iosif Visario­no­vici Stalin. Ale cărui practici sunt continuate cu extaz de Putin, Medvedev sau Lavrov. Asta provoacă valuri mari de greaţă în partea civilizată a continentului european. La ca­re ne-am întors şi noi, Slavă Dom­nului, după 55 de ani de ciumă roşie comunistă.