Ziua Dunării, marcată în fiecare an la 29 iunie, în considerarea datei la care, în 1994, a fost semnată la Sofia Convenţia privind protecţia şi utilizarea durabilă a marelui fluviu european, reprezintă, de fiecare dată, prilejul eva-luării stării sale ecologice şi relevării progreselor înregistrate în această direcţie. Momentul 2011 se dovedeşte semnificativ în această privinţă.
Prioritatea a constituit-o, de această dată, conservarea biodiversităţii mediului fluvial şi a zonelor adiacente, prin instituirea unor arii protejate.
Astfel, prin Acordul semnat la 28 martie a.c., Ungaria, Croaţia, Austria, Slovenia şi Serbia au pus bazele unui vast proiect danubian de cooperare transfrontalieră, intitulat semnificativ „Amazonul Europei”, pentru care organizaţiile ecologiste militau de peste un deceniu. Al doilea fluviu european ca întindere, având 2850 km, de la Munţii Pădurea Neagră din Germania şi până la Marea Neagră, Dunărea, supranumită „plămânii Europei”, a cunoscut, mai ales în ultimele decenii, o puternică degradare a mediului său, sub impactul lucrărilor de regularizare, poluării chimice şi deşeurilor. Noua arie protejată, care traversează cele cinci state, se întinde pe 700 km de fluviu şi 800.000 ha de peisaje naturale şi culturale unice, adăposteşte cea mai puternică densitate din Europa de cupluri reproductoare de vulturi cu coada albă şi specii ameninţate, precum mica rândunică-de-mare, barza neagră şi sturioni. Ea constituie, de asemenea, un important punct de trecere pentru mai bine de 250.000 păsări migratoare.
Această regiune de câmpii inundate este deosebit de bogată în biodiversitate şi va deveni, în viitorul apropiat, un obiectiv predilect pentru ecoturism. Totodată, promotorii săi speră că noua iniţiativă transfrontalieră va pune capăt proiectelor de regularizare nedurabilă a Dunării şi extracţiei de nisip şi de pietriş care ameninţă încă acest ecosistem fluvial excepţional. „Amazonul Europei” urmează proiecte precum cel stabilit la 18 septembrie 2009, prin semnarea între Ungaria şi Croaţia a unui acord de cooperare pentru protejarea ariei cuprinse între Dunăre şi râurile Mura şi Drava, şi va fi continuat prin altele, precum Rezervaţia biosferei Mura-Drava-Dunăre care aşteaptă să primească atestarea UNESCO în acest sens.
S-a prefigurat astfel o „salbă“ de arii protejate transfrontaliere danubiene, de-a lungul fluviului, cu tendinţa de a se transforma într-un sistem de protecţie, conservare şi utilizare durabilă a Dunării, ca resursă naturală complexă.
În acelaşi timp, Strategia pentru Dunăre, adoptată la 13 aprilie a.c. de Uniunea Europeană, creează un cadru normativ-instituţional şi financiar stimulativ pentru amplificarea acţiunilor de restaurare a mediului şi promovare a conservării biodiversităţii, precum cele de mai sus.
După cum se poate observa, asemenea iniţiative ocolesc, din păcate, România, cea mai „dunăreană” dintre statele bazinului, care este udată de 1.075 km din apele sale şi care adăposteşte delta şi gurile Dunării, iar Delta Dunării - zonă umedă de importanţă internaţiona-lă, rezervaţie a biosferei şi obiectiv al patrimoniului natural internaţional - constituie cea mai valoroasă „bogăţie ecologică” a cursului de apă şi climă a continentului.
O situaţie greu de explicat, prin argumente acceptabile, dar, oricum, una care trebuie depăşită.
