Sifonul cu dejecţii

De parcă n-ar fi făcut suficiente rele şi n-ar fi spus atât de multe prostii, preşedintele Ro­mâ­niei a mai dat încă o dată cu bâta în baltă. Pe ne­­pusă masă, într-o zi cu o semnificaţie aparte pentru istoria modernă a României, Majestatea Sa Regele Mihai a fost atacat într-un mod absolut abject de Traian Băsescu. Făcut „trădător“ şi „omul ruşilor“, fostul suveran a primit o nemeri­ta­tă şi gravă ofensă din partea persoanei care con­duce azi ţara. S-au pronunţat foarte mulţi istorici care au calificat gestul preşedintelui drept iresponsabil, ce sfidează adevărul istoric. Ana­lişti, jurnalişti, oameni politici, toţi s-au declarat, pe bună dreptate, oripilaţi de ieşirea în decor a lui Traian Băsescu. Ignoranţa şi lipsa de cultură generală sunt doar două din calificativele pe ca­re le-am descoperit cu tristeţe chiriaşului de la Co­troceni, în cei 7 ani de mandat. De data a­ceas­ta însă, a făcut-o lată. Nu doar că şi-a contrazis propriile spuse de la faimoasa condam­na­re a comunismului, semn că acel gest a fost unul formal şi de paradă. A făcut un grav gest de fron­dă într-o zi cu semnificaţie aparte pentru cei care sunt alfabetizaţi în istoria românilor, aşa cum nu este domnia sa. 22 Iunie 1941-22 Iunie 2011. Ion Antonescu, conducător al statului ro­mân, spu­nea atunci, la 22 Iunie 1941: „Ostaşi, vă or­don: treceţi Prutul. (...) V-o cere Neamul, Re­gele şi Generalul vostru“. Un discurs memorabil pentru un mare patriot român, ce a sfârşit executat pentru că a fost un aliat al lui Adolf Hitler, unul din cei mai mari criminali pe care i-a dat ome­nirea, alături de Iosif Visarionovici Stalin. În locul unei marcări a datei de 22 Iunie aşa cum se cuvine, o dezbatere la 70 de ani de la gestul Ar­matei Române, cu merite şi controverse inevita­bile, naţiunea a primit o găleată de lături în cap de la cel mai înalt nivel. Indiferent dacă eşti sau nu monarhist, respectul pentru istorie şi oamenii săi trebuie să existe pentru naţiunile civilizate şi conducătorii ei. Noi avem un personaj needucat în fruntea statului şi multe din gravele noastre probleme se trag şi de aici. Avem un personaj istoric ce trăieşte lângă noi. Este fostul mo­narh al României. El împlineşte anul acesta, la 25 oc­tombrie, vârsta de 90 de ani. În locul unei ar­monii mai mult decât necesare, a unei relaxări şi generozităţi faţă de singurul şef de stat de la momentul 23 August 1944 care mai este în via­ţă, noi suntem obligaţi să asistăm azi la o criză de bilă (în ambele înţelesuri) a celui care ne este preşedinte. E un moment ruşinos, un mo­ment greţos, un moment vomitos. O spun cu foarte mare regret, e una din acele clipe când îţi este ruşine că eşti român, pentru că astfel te obligă ce­tăţenia să fii în aceeaşi oală cu unul ca Traian Băsescu. Atunci când adversarii consacraţi ai ţării nu împroaşcă vorbe pestilenţiale asupra noastră, pauza lor e suplinită cu succes de acele organisme vii cu înfăţişare umană care gene­rează dejecţii în fiecare zi a existenţei lor. E ra­ţiunea lor de a fi, să ne murdărească pe noi şi să ne facă existenţa ca români un infern.