Preşedintele SUA a anunţat o retragere masivă de trupe din Afganistan. Cei 33 de mii de soldaţi care se vor întoarce acasă pånă în 2012 reprezintă circa o treime din efectivele SUA dislocate pe acest front al luptei cu terorismul. De la atacul din 11 septembrie 2001 se face în curånd un deceniu şi victoria totală sperată de întreaga Coaliţie Multinaţională este departe de a fi obţinută. Guvernul Karzai se menţine la putere în Afganistan doar cu sprijinul masiv al trupelor de intervenţie, dar talibanii reprezintă încă o forţă de care se va ţine seama într-o ţară măcinată de războaie de trei decenii. Decizia lui Obama are în primul rånd o încărcătură politică - el a cåştigat alegerile promiţånd mai multă pace unei Americi saturate de rolul de jandarm mondial asumat în timpul mandatelor lui Bush jr. În SUA se încing jocurile pentru prezidenţiale şi Obama doreşte, cu siguranţă, să rămånă în continuare la Casa Albă. Militarii şi-au exprimat rezerve faţă de retragerea trupelor într-un ritm atåt de accelerat, dar ei nu pot contesta hotărårea preşedintelui. Uciderea lui Bin Laden a fost prezentată Americii ca o mare victorie, aşa încåt întoarcerea soldaţilor acasă pare firească. Mai mult, NATO a anunţat anul trecut că trupele Coaliţiei vor pleca din Afganistan în 2014, predånd puterea unui guvern local stabil.
Ce se întåmplă cu trupele romåneşti desfăşurate în Afganistan? Subiectul nu pare deloc interesant pentru clasa politică. La Bucureşti ştirile despre frontul atåt de îndepărtat sunt legate doar de victimele din råndul militarilor romåni, de ceremoniile de înmormåntare, 19 pånă acum. Traian Băsescu face una-două vizite neanunţate pe an la corpul expediţionar, dar nu acceptă acasă o dezbatere reală asupra subiectului. Cånd s-a încercat în vremea guvernului Tăriceanu o decizie de aducere a trupelor din Irak la iniţiativa PNL, Băsescu a trecut la represalii în forţă, făcånd un dosar penal ministrului apărării şi destituind comandanţii militari. Aşa încåt este greu de crezut că tema va fi redeschisă de cineva din Executivul actual, deşi reducerea angajamentului militar în Afganistan ar fi o cale rapidă de scădere a cheltuielilor.
O anomalie în privinţa participării Romåniei la războiul din Afganistan este secretul care acoperă cifrele exacte ale finanţării operaţiunii militare. În SUA şi în multe alte ţări, aceste bugete sunt transparente; la noi ele sunt trecute la strict secret. Americanii au cheltuit un trilion de dolari în expediţia lor din Irak şi Afganistan. Costurile participării romåneşti sunt doar parţiale şi nesigure. Efortul financiar pentru 2002-2008 al misiunilor militare externe s-a cifrat la 346 milioane dolari potrivit unor surse deschise. În iulie 2008 efectivele din Afganistan erau de 644 militari. Costurile cred că se ridică acum la circa 1 miliard de dolari deoarece efectivele romåneşti angajate în Afganistan, conform datelor NATO, sunt în iunie 2011 la 1.936 militari. Pentru o comparaţie a cifrelor: SUA are 90.000 militari, Marea Britanie 9.500, Germania 4.812, Franţa 3.925, Italia 3.880. Ţări cu armate mai puternice decåt Romånia au militari mai puţini în Afganistan: Turcia 1.786, Spania 1.552, Australia 1.550. Vecinii din zonă sunt şi ei cu prezenţe reduse: Bulgaria 607 militari, Ungaria 383, Grecia 162, Croaţia 320. Romånia a spus foarte rapid „prezent” la cererea făcută anul trecut de SUA de suplimentare a trupelor, deşi ne aflam în plină criză. În decembrie 2010 erau în Afganistan 1.663 militari romåni, acum sunt cu 300 mai mulţi.
Traian Băsescu afirma în urmă cu cåteva luni că 2014 nu trebuie să fie considerat termenul la care forţele NATO se vor retrage. El consideră că soldaţii romåni se vor întoarce acasă doar cånd Afganistanul va fi o ţară sigură. La fel a spus şi în cazul Irakului, voind parcă să rămånă acolo şi după plecarea americanilor, deşi ţara „pacificată” de Coaliţie este o ruină în haos.
Ce politicieni vor deschide o dezbatere substanţială legată de angajamentele militare externe? La o analiză lucidă, Băsescu este vulnerabil şi pe acest front.
