Iulian Comănescu: „The Industry este unul din cele două proiecte cu care mă mândresc”

Analistul media Iulian Comănescu vorbeşte, într-un interviu acordat Săptămânii Financiare, despre perspectivele presei scrise autohtone şi despre nişele de piaţă unde mai este loc pentru noi proiecte. Iulian Comănescu este Editor in Chief al The Industry, o nouă publicaţie quality, editată de Intact Media Group, adresată publicului specializat, din industria media.

Care sunt prognozele dvs. în privinţa evoluţiei printului ca industrie media în următorii ani?
Ar fi două pieţe cu volum mare, în mod tradiţional. Cotidienele şi revistele glossy dedicate femeilor.
La cotidiene avem două tabloide care funcţionează ca tiraj, „Liber­ta­tea” şi „Click!”. Şi mai sunt două ti­tluri să le zicem quality, „Jurnalul Na­ţional” şi „România liberă”, ca­re par a rămâne în picioare. Alte publicaţii au făcut pur şi simplu implozie: „Gândul”, „Evenimentul zilei”, „Co­ti­dia­nul”, ca să dăm numai trei ti­tluri care au avut fiecare cali­tă­­ţile lor la un moment dat. La reviste, im­pl­o­zia încă nu s-a produs. Curios, sunt cam tot atâtea câte erau acum trei ani. Adică mult prea multe. Supra­vieţuiesc tot felul de aiureli cu 11 mii de exemplare vândute. Or, tiparul costă la revistele glossy. Nu există niciun titlu care să vândă peste 20.000 de exemplare, dacă nu mă-nşel. N-ar trebui să mai închidem câteva? Vreo 15 din 20, aşa? Ştiu că sună sadic. Dar... după aceea, ar exis­ta în zona aceasta un potenţial de redefinire, cumva. Revistele ar trebui să schimbe filozofia, să renunţe puţin la consumism şi s-o dea pe spiritualism.

Şi mai există o cale regală, încă neexplorată.
Un săptămânal de ştiri, gen Newsweek, Le Point şi tot restul. Noi n-am avut aşa ceva în România. Post-criză şi sub presiunea televiziunilor şi site-urilor de ştiri, ar fi loc de aşa ceva, dar făcut foarte inte­li­gent şi im­p­arţial. Probabil că e o investiţie de cinci milioa­ne de euro pe an. Dacă vorbim de tentative sunt multe: „Pre­zent”, „Fapte” sau „Joi”. Vorbim de milioane pe an. Multe. Şi, probabil, de crema jurnaliştilor de business, in­vestigaţii şi altele din Româ­nia. Ar trebui să decimezi toa­te re­dacţiile ca să faci revista asta. Deşi, în ultima vreme, oamenii cumsecade şi cu şti­in­ţă au tendinţa de-a rămâne pe tuşă...

Pregătiţi o nouă publicaţie, care va fi editată de Intact Media Group, cum se va numi aceasta?
The Industry. Este unul din cele două proiecte cu care mă fălesc pe vara asta, celă­lalt fiind o asociere cu agenţia Gray­ling pe nişte proiecte de Web 2.0. La The Industry am făcut conceptul editorial şi restul, adică nu­mele şi artul, vin de la agenţia Griffon & Swans.

De la cine a pornit ideea?
Intact Media Group a avut nişte intenţii şi eu am sărit în barcă fără rezerve, imediat ce ne-am înţeles perfect pe concept. Şi mai apoi s-a do­vedit că am destule grade de libertate în privinţa redacţiei şi a conţi­nutului.

Care va fi targetul publicaţiei?
E o revistă foarte „sus“, de me­dia, iar targetul va fi industria, oa­me­nii din media, agenţiile (creaţie, PR, interactiv), advertiseri. Acum toc­mai definitivăm dummy-ul (nu­mărul zero - n.red.). Terme­nul de re­fe­rinţă îl reprezintă reviste ale in­dustriei din clasa Variety sau Media Guardian sau mai ştiu eu ce. Per­spec­tiva e de business.

Puteţi să o prezentaţi pe scurt: număr de pagini, echipa redacţională... linie editorială?
Numărul de probă are 36 de pa­gini, mult mai puţine decât proiectul final, decât ceea ce ne propunem. În mo­mentul de faţă, am împărţit toată materia în trei, respectiv Ac­tualitate, Trenduri şi Oa­meni. Există cel puţin două-trei materiale de greu­tate, din care unul despre un om şi un altul despre trenduri.
Echipa ar putea însemna doi editori, o mulţime de colaboratori şi sub­semnatul, ca project manager, voi func­ţiona desigur şi ca Editor in Chief pentru început.

Care au fost subiectele abordate în numărul de probă?
Am scris despre meciul dintre ta­lent show-uri, despre piaţa din Mol­dova, unde se întâmplă să ştiu foarte bine cum stau lucrurile şi care e o necunoscută tentantă în dis­cu­ţiile la cafea ale oamenilor din breaslă. Mai e un interviu cu Şerban Alexan­drescu, care are un haz teribil atunci când se auto-acuză că e sferto-robot şi alte chestii.

Au cam dispărut paginile de media din presă, care vor fi atuurile noului produs?
Sigur că au cam dispărut, cu tot cu presă.
Ca dovadă faptul că pagi­nile de media sunt un lux. Dau o pozi­ţio­nare foarte qua­lity, dar publicul larg nu se înghesuie la ele.
Ceea ce în sine e un atu. Nu există o soluţie sustena­bilă acolo.
Intact Media Group e in­teresat să facă o publicaţie pentru zona B2B. Sun­tem un­deva în viitor. Conţi­nu­tul, în anii ăştia, se ataşează brandu­ri­lor sub diferite forme. Cred că acesta e viitorul, mai ales pe nişe, iar se­cretul constă în poziţionarea clară.

Pot să vă spun ce nu este The Industry...
Nu e despre resursele u­ma­ne din presă. Angajări, con­cedieri, greve, procese. Nu m-au interesat astea vreodată nici pentru blog.
După aceea, de politică e destul de clar că nu e loc. Un mare jucător pri­vat, ca Intact Media Group, nu poate fi interesat decât de business, şi anume de business-ul mare sau promiţător.

Care o să fie modelul de business?
Modelul de business este de publicaţie sponsorizată. Ne-am pus pro­blema ca la un moment dat să pu­nem şi un preţ de copertă, dar să ajun­gem noi acolo. Eu nu m-aş fi înhămat la un proiect de me­dia fără o finanţare solidă.
La nivel de iniţiative pioniereşti, sunt destule pe in­ter­net. Şi mă simt destul de bine pe Co­manescu.ro, cu care am inventat piaţa asta prin 2006. Deocamdată, cu „The In­dus­try“, avem de convins un public altminteri pretenţios că livrăm marfă conform preocupărilor lor şi de o ca­litate bună. Şi mai ales că nu re­pre­zentăm interesele publishe­rului, nu facem, cum se zice, jocuri.

Estimativ, când o să vedem primul număr?
Primul număr propriu-zis e programat pentru toam­nă. Acum ne a­propiem de sfârşit cu producţia nu­mă­rului de probă.

Pentru început, cât va fi tirajul?
Probabil 5.000, dacă nu de­cidem altfel.