Ză eşece ne urmăreşte

O veste rea nu vine niciodată singură! Potrivit guvernatorului BNR, finanţarea consumului a ajuns deja la saturare, iar băn­cile trebuie să acorde mai multă atenţie creditării firmelor. Expansiunea împrumuturilor de retail nu va depăşi anual 3-5%, susţine Mugur Isărescu. De asemenea, acesta a mai transmis bancherilor să dea o mai mare importanţă pregătirii profesio­nale a angajaţilor, care trebuie să înceapă chiar de la citirea unui bilanţ de firmă. Că, deh!, nu mai e vremea bancherilor făcuţi la normă, pentru perioada când se dădeau credite tot la normă, cu dosare citite tot la normă. Epoca creditului facil cu buletinul a apus! Dar n-aş putea să spun trăiască noua epocă, aceea a refuzului băncilor de a credita economia reală, aşa puţină şi fragilă cum este, de vreme ce se înghesuie mai toate să crediteze statul, dator vândut.
Tot în acelaşi context, al avertismentelor date de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu sfătuieşte bancherii să acorde o mai mare importanţă creditării corporate. Acesta opi­nează că s-a ajuns la un dezechilibru între dezvoltarea creditului de retail şi cel pentru firme, adăugând că, pe viitor, câmpul de dezvoltare a creditului pentru persoane fizi­ce va fi limitat la 3-5%, faţă de 60-80% cât era în trecut, bazat pe refinanţări.
Vorbind în continuare despre răul făcut în economie de creditarea aproape exclusiv îndreptată către consum, Isărescu pune sub lupă situaţia unor preşedinţi de bănci care au deja probleme cu reţeaua de bănci supradimensionată, nepregătită pentru altceva decât pentru retail. Cum să mai stimulezi consumul când necazul a fost cauzat chiar de supradimensionarea consumului, se întreabă guvernatorul BNR. Im­portant este şi dacă îl aude cineva, în afară de clienţii băncilor care, frigându-se cu ra­pi­dele, dar împovărătoarele credite pentru orice, acum suflă prea tare în iaurtul finan­ţă­rilor bancare şi nu se mai încumetă să se îndatoreze la bănci, pentru că nu mai au siguranţa locului de muncă şi nici a stabilităţii salariului.
Care ar fi viitorul? Eliminarea totală a credi­tării nu există. Aproape de când lumea şi pământul au existat persoane sau instituţii care au avut bani şi altele care au avut nevoie... de bani. Prin interferenţa celor două nevoi au apărut dobânda şi comisio­nul. Cât vor fi oameni şi societăţi cu nevoi de trai sau expansiune, atât timp vor fi şi bancheri care se vor mula după interesul pu­blic. Dacă gloria creditului a apus, asta nu înseamnă că băncile vor muri, iar ban­cherii se vor apuca toţi de agricultură! Pentru că şi acolo au nevoie oricum de fi­nan­ţare şi, prin urmare, cineva trebuie    să-şi asume acest rol.
Tot guvernatorul BNR ne deschide o uşă a balconului către perspectiva financiară: există câmp de „replacement“, de înlocuire a creditelor vechi cu altele noi şi să zicem o expansiune de 3-5% pe an, dar 60-80% pe an cum am avut în trecut nu există câtuşi de puţin. Şi atunci, dacă tot vorbim de modele de business în viitor, le lăsăm pe cele cu electronic banking, or fi bune şi pentru noi, şi cu cardurile, pentru că se va ajunge la o saturare. Mesajul meu e că băn­cile româneşti trebuie să acorde o mai mare importanţă business-ului de firmă, subliniază nu întâmplător Mugur Isărescu.
E-adevărat, acest tip de credit este mai di­fi­cil, presupune cercetare şi monitorizare mai amănunţite, dosare mai profund al­că­tuite, cunoştinţe temeinice din partea personalului băncilor şi iată cum se explică ati­tudinea guvernatorului, care îi trimite la şcoală pe tinerii bancheri, să mai stea cu na­sul în bilanţurile contabile până le înţeleg.
Dar cum meseria a fost dintotdeauna bră­ţara de aur a fiecăruia dintre noi, aşa şi în­vă­ţătura îl face pe om întreg, discuţiile - pre­gătit, scrierea – exact, zice Francis Ba­con. Şi, har Domnului, avem nevoie în eco­nomie şi de înţelepciune, şi de pregătire, şi de exactitate. Sunt ingredientele succesului, care ne-a cam ocolit până acum. Pen­tru că „ză eşece” au fost mai penetrante, ca să citez un şi mai faimos personaj actual.