Ce-aveţi de gând cu Transilvania?

Mă uit stupefiat la toate demersurile ce vin de-a valma în ultimele luni. Pe fondul unei in­stabilităţi accentuate în toate domeniile vieţii româneşti, conducerea statului a deschis o dezbatere periculoasă. Cea privind reorganizarea administrativ-teritorială. Sunt cel puţin două formaţiuni politice - PDL şi UDMR - care îşi doresc acest lucru. Fiecare cu viziunea ei. Preşedintele Băsescu, cel care a lansat pu­blic acest subiect, îşi freacă mâinile. I-a reuşit lo­vitura. Mută atenţia publică de la poveştile horror ale efectelor guvernării Boc şi corupţiei sale endemice asupra temelor cu iz naţional. Dar, dincolo de faptul că realizăm cu toţii au­tenticitatea diversiunii, chestiunea rămâne. Alia­ţii la guvernare şi prietenii intimi la cel mai înalt nivel au nişte gânduri. Desfiinţarea ju­deţelor dorită de Traian Băsescu în paralel cu autonomia dorită de majoritatea celor de la UDMR, Ţara Secuiască propovăduită de Laszlo Tokes şi girată de maghiarii ce gu­ver­nează azi la Bucureşti, declaraţiile absolut riscante din punct de vedere constituţional făcute de şefi ai administraţiei locale din Harghita şi Covasna. Toate la un loc şi multe altele mă pun pe gânduri. N-am cum să stau liniştit şi să privesc ghiftuit şi indiferent cum o fac mulţi dintre românii care consideră că nivelul lor intelectual nu dă bine în tandem cu patriotismul.
Cred că trăim momente periculoase, de fluidi­tate maximă a statului şi a autorităţii lui centrale şi locale. În frunte cu şeful statului, politicieni îmbătaţi de puterea pe care o deţin defilează inconştient cu făclii aprinse în jurul pompelor de benzină. Lumea strigă că se poate întâmpla ceva grav, că există premisele unor efecte în lanţ, cu pagube incalculabile. Nimic, ei par sub influenţa unor etno­botanice cu ambalaj politic. Nu simt teama, au dezinvoltura celui „un pic luat”.
Dacă la tot acest tablou pe care l-am descris adaug procesul deja deschis al modificării Constituţiei, niciun reper fundamental pentru statul naţional nu pare să mai fie valabil. S-a declanşat o devălmăşie de schimbare a le­gis­laţiei şi a concepţiei organizării statale. E ca o alunecare de teren declanşată intenţionat de mâna omului, nu de forţa naturii. Te uiţi, vezi ce se întâmplă şi te-apucă frica. Ştii când porneşte nebunia, dar nu ştii niciodată unde şi când se opreşte.
Dincolo de mine dorinţa de a fi dominat de spaime naţionale. Dar văd nişte aliaţi la gu­vernare posedaţi de intenţii nu tocmai curate, ale căror consecinţe nu le pot anticipa nici ei. N-au calificarea culturală şi intelectuală pentru asta. O ştim cu toţii. Rămâne însă întreba­rea apăsătoare în furtuna regionalizării şi desfiinţării judeţelor din raţiuni meschine: ce-a­veţi de gând cu Transilvania?