Şcoala de Aviaţie face o licitaţie şcoală

De ceva timp, Şcoala Superioară de Aviaţie Civi­lă din subordinea Ministerului Transporturilor se zbate să cumpere elicoptere. A anunţat anul trecut organizarea unei licitaţii, precizând intenţia de achiziţionare a două elicoptere, cu un preţ de 2,2 milioane de lei, valoare fără TVA. La vremea res­pec­tivă am pus câteva întrebări legate de res­pectiva achi­zi­ţie, în condiţiile în care premierul declara că investiţiile din so­cie­tă­ţile cu capital de stat sunt drastic diminuate. Fără ex­pli­caţii pu­blice, Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă a anulat li­ci­taţia. În acest an, deşi criza nu a trecut şi recesiunea nu pă­răsise (statistic) România, apa­re în luna ianuarie un anunţ de in­ten­ţie pe eLici­taţii (nr. 19116/15.01.2011) prin care insti­tu­ţia menţionată din Str. Graţioasă nr. 13, având ca punct de contact pe dl. Truţescu Ştefan, doreşte să pri­mească iar oferte pentru furnizarea de elicoptere cu motor cu piston. În 23 aprilie procedura de achiziţie este anulată deoarece, potrivit Şcolii de Aviaţie, au fost depuse numai oferte in­ac­­ceptabile şi/sau neconforme. Valoarea estimată a achiziţiei scăzuse la 1.750 de milioane de lei - tot fără TVA, dar do­rin­ţa de cumpărare a rămas la fel de mare. Pe eLi­citaţie citim cu surprindere că procedura de achiziţie anulată (în 23 apri­lie, ora 11:49, în SEAP) se afla în 27 mai în des­făşurare. Apa­rent, anunţul din 17.05 pare acelaşi cu textul din 23 aprilie. Cu mici mo­di­ficări - dar pentru cei avizaţi, esenţiale.
Astfel, conform pretenţiilor Şcolii în privinţa ofer­tan­­tului, în varianta aprilie, acesta trebuia să fie fa­bricant sau reprezentant autorizat al pro­du­că­to­rului şi staţie de întreţinere autori­za­tă PART 45 pen­tru efectuarea tuturor lucrărilor de în­treţinere la elicopterul ofertat. De asemenea, o altă con­di­ţie era ca ofertantul să prezinte documente ca­re să ateste conformitatea produselor, identifica­tă clar.
În varianta din luna mai dispare însă obligaţia pre­zentării documentelor de conformitate a produselor, iar ofertantul putea să fie doar o staţie de întreţinere. Condiţia era strecurată printr-un simplu „sau” care înlocuieşte cuvântul „şi” (fa­bricant sau reprezentant al fabricantului şi sta­ţie de în­tre­ţinere devine „fabricant sau re­pre­zen­tant al producătorului sau staţie de întreţinere).
De aici încep întrebările şi suspiciunile. Se mic­şo­rează în mod foarte clar exigenţa faţă de calitatea ofertantului, care iese din aria de control di­rect al fabricantului, şi produsul poate fi livrat fă­ră certificate sau alte documente emise de or­g­­a­nisme ablitate care să ateste conformitatea. Mergi cu gândul, fiind în România, că o instituţie a statului ar vrea să cumpere ceva îndoielnic din punct de vedere al calităţii, folosit însă într-un do­me­niu unde lipsa calităţii poate duce la catastrofe.
Pentru că ofertele vor fi deschise marţi, 21 iunie, este timp ca Ministerul Transporturilor, doamna ministru Anca Boagiu, să elimine suspiciunile care planează asupra unei licitaţii cu dedicaţie.
Are nevoie Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă de produse second-hand?
Dacă Ministerul Transporturilor vrea să restrângă aria de cercetare a suspiciunilor, să vadă care sunt producătorii care răspund criteriilor tehnice de livrare şi dacă tipul de elicopter solicitat există deja în România. În plus, Şcoala de Aviaţie vrea să cumpere cele două elicoptere cu siguranţă pentru misiuni de şcolarizare. Mai face vreo firmă din ţară şcola­ri­zarea cu acelaşi tip de elicopter? Dacă doamna ministru Boagiu va avea până mâine răspunsurile, vom şti şi pentru cine se pregăteşte o licitaţie „şcoală”. Mai are vreo importanţă dacă Şcoala de Aviaţie poate să crească bugetul anunţat pentru achiziţia celor două elicoptere?
Dacă licitaţia se anulează iar, cine sare din curtea şcolii cu oferta de închiriere?
Aşteptăm cu încredere, doamnă ministru, mai sunt 24 de ore!